Astăzi am avut o zi full, cu câteva deplasări în oraș (în București mai mult de două locații nu ai cum să vizitezi, fiindcă stai în trafic). Una din aceste deplasări era în zona Mendeleev, unde după ce zăcusem vreo oră prin trafic, am decis să iau o scurtă pauză de la condus pentru a bea o cafea. Sunt două cafenele foarte faine acolo: M60 și OTOTO. Mai sunt alte câteva locații faine pe acolo, Amzei este o zonă foarte activă cu multe crâșme mișto, însă fix la M60/ OTOTO parcasem (sunt învecinate) așa că la ele am intrat.
Ambele cafenele erau pline-ochi. Până aici fain-frumos. Însă erau pline-ochi cu oameni care stăteau la mese cu laptop-urile în față. La M60 am numărat șapte oameni, fiecare la câte o masă, stând cu laptop-ul în față. Probabil mai consumaseră chestii, dar fiecare avea pe masă o sticlă de apă plată. Mică.
Lucrul de „oriunde” costă. Cineva plătește.
Sunt acei „antreprenori”, „freelanceri” care stau cu orele la mese în cafenele, consumând câte o cafea și câte o apă, zicând că și ajută crâșmarii să supraviețuiască. Dragilor, urmează să vă zic o chestie șocantă: nu doar că nu îi ajută, le provoacă pagubă. Cafenelele și restaurantele sunt localuri care generează venit pe vânzarea produselor la masă. Ignorați faza cu curierii, marea majoritate a crâșmelor bune au plecat de pe Tazz/ Glovo/ FoodPanda/ Bolt Food din cauza comisioanelor mari. O cafenea nici nu poate livra eficient prin curier deoarece cafeaua, indiferent de specialitatea aleasă, se consumă la scurt timp după ce este extrasă din aparat. Pe scurt, crâșmarii supraviețuiesc vânzând produse la mese.
Există soluții care nu implică falimentarea crâșmelor.
Da, este minunat să bei o cafea și o apă la cafenea, dar la o discuție, la o bârfă, la o șuetă. Fiindcă toate acestea se „consumă” rapid, în maxim o oră-două. Când tu stai cu laptop-ul la o masă, timpul trece rapid, și peste 4h te ridici, mândru că ai ajutat crâșma cu o cafea și cu o apă. Crâșma a pierdut însă oportunitatea de a vinde alte trei cafele și trei ape (plus sucuri, sandwhich-uri, croissante etc) sau chiar mai multe, dacă veneau câte doi la o masă. Modelul de business al crâșmei nu este de hub antreprenorial. Hub-ul antreprenorial are un model de business care vinde spații de lucru cu orele, zilele, lunile. Un astfel de spațiu cool în București este Seneca Anticafe, unde mi-am „pierdut” și eu multe zile până să am birou dedicat. La Seneca plătești cât stai, indiferent ce consumi acolo (presupunând că nu vii ca un tigru înfometat să mănânci toți biscuiții și să bei toate ceaiurile/ cafelele; adică să nu faci ca la all-inclusiv pă Turcia). Poți închiria cu ziua birouri și spații de lucru la Regus, la Spaces și la multe alte hub-uri.
Spațiile de co-working sunt scumpe.
În momentul în care te apuci de antreprenoriat, fie ca investitor, fie ca acționar, fie ca patron, fie ca freelancer, îți faci calcule. Chirie, hosting la site, utilități, salarii, taxe, alte cheltuieli. Da, sunt zone unde poți reduce cheltuielile, sunt fonduri ce pot fi accesate, poți găsi mici „life-hacks”, mai ales la început. Însă să stai cu orele la o cafenea sau la un restaurant cu laptop-ul în față nu este o soluție. Transferi cheltuielile tale asupra antreprenorilor care operează acea cafenea. Și repet, sunt soluții – începând de la work-from-home, la închiriatul unei garsoniere care să servească drept spațiu de lucru temporar, la închiriatul de birouri, la mers la Seneca. Gândiți-vă că dacă ocupați o masă cu orele fără să „generați” consumație serioasă, produceți de fapt o pagubă unui antreprenor ca voi.
Și spun aceste lucruri ca antreprenor
Și eu am pornit de jos, lucrând din cafenele, însă am înțeles din primele două zile din privirile personalului că nu apreciază că stau acolo cu orele. Și am făcut și eu mental calculele și mi-am dat seama că devin eu o pagubă pentru ei, și nu este cinstit. Așa că am găsit alte soluții pe care le-am implementat. Cred că putem cu toții să avem puțină empatie, mai ales în aceste zile când costurile utilităților s-au dus în cer, să nu parazităm cafenele și restaurante care chiar ne plac. Altfel, mâine vom vedea case de jocuri de noroc în locul lor.
1 comentariu Adaugă comentariu
Sunt client al unei cafenele din Timisoara (Ovride mai precis) iar cei de acolo au afise pe toate mesele ca este interzis cu laptop la masa. Mergand foarte des la ei ma stiu destul de bine cu cei ce conduc cafeneaua. Tocmai din acelasi motiv ca si in articol au aplicat regula asta. Veneau multi si stateau cu orele si consumau o cafea si maxim o apa plata. Se cam suparau la inceput cei vizati dar cu timpul i-au educat.