Frica de transformare digitală

Acum mulți, mulți ani, când lucram la corporație și eram product manager pe tehnologiile Microsoft Office (pentru non-tech: adică nu doar Word, Excel, PowerPoint ci și servere precum Exchange, Sharepoint, Office Communication Server, Power BI etc) am fost solicitat să fac o demonstrație de Excel integrat cu raportări de business intelligence la ceva firmă mare care pe atunci era deținută de statul român. Pentru că eram silitor, am găsit un demo care implica și Visio integrat cu baze de date care prezenta un „tablou” de business intelligence, cu indicatori ce se colorau automat în roșu, galben sau verde în funcție de evoluția unor cifre și pe care dacă făceai click erai dus într-un alt tablou cu alți indicatori care îți arătau ce merge și ce nu merge. Până la nivel de individ sau produs – pe scurt, vedeai foarte clar de ce anumite chestii merg și de ce alte chestii nu merg. Asta acum vreo 15 ani, ca să știm o treabă, nu e ceva rocket science.

Frica de digitalizare înseamnă frica de transparență.

După ce am terminat demonstrația, directorul de IT a zis „să nu care cumva să vadă asta directorul general fiindcă o va dori și nu va fi bine”. Eu, entuziasmat, prost, am zis păi hai să arătăm, uite că beneficii, reduceri de costuri, creșterea business-ului etc. Mi s-a spus clar că directorul general NU va vedea acest demo. Și ghici ce: nu l-a văzut. Mi-a luat câțiva ani să înțeleg că dacă legai „jucăria” asta la cifrele lor, se prindeau cu toții că se făceau chestii pe acolo, lucru care ar fi dus la consecințe pentru niște oameni ce nu își doreau consecințe.

Transformarea digitală în sectorul public înseamnă cătușe.

Decidenții nu își doresc transformare digitală. Da, sunt oameni noi care au venit chitiți să schimbe lucruri, cum este ministrul Tianu Burduja, însă blocajele ce apar nu vin din faptul că oamenilor le este lene să facă ci vin din faptul că oamenilor le este frică de închisoare. Și nu pentru că nu vor mai putea face mizerii, ci pentru că au făcut mizerii, mizerii ce au rămas „ascunse” în diverse facturi, contracte, devize, aprobări sau chiar Excel-uri sau baze de date.

Corupția este pandemică iar transformarea digitală înseamnă moartea corupției. Și a corupților.

Detaliile mizeriilor făcute de toate leprele post-decembriste se regăsesc în tonele de documente de care spuneam. Documente care nu s-au distrus și care există, multe dintre ele chiar în format electronic. Transformarea digitală înseamnă digitalizarea documentelor fizice și integrarea datelor electronice în baze de date instituționale. Baze de date care brusc devin transparente – totul conform ultimelor legi și ordonanțe guvernamentale ce urmează a fi promulgate!

Cine deține controlul acestor date ține în mână viețile unor lepre.

Dacă citiți atent Proiectul de Lege privind schimbul de date între sisteme informatice și crearea platformei naționale de interoperabilitate și proiectul de Ordonanță de Urgență a Guvernului privind unele măsuri pentru sistemul de guvernanță al Cloud-ului Guvernamental veți vedea că anumite servicii de securitate din România vor avea foarte mult control asupra datelor cetățenilor. Din punct de vedere al protecției datelor cu caracter personal există riscuri serioase (nu am văzut niciun DPIA făcut), însă din punct de vedere al transparenței datelor instituțiilor publice acest lucru poate fi un câștig. Ar putea fi un câștig dacă serviciile ar acționa în interesul cetățeanului. Fiindcă teama mea este că anumite persoane publice vor deveni foarte șantajabile și implicit, docile și ascultătoare.

Inteligența artificială poate aduce criminalii în fața justiției. Și chiar le poate asigura condamnarea.

Există o scenă în filmul Robocop din 2014 când omul-mașină își rezolvă propriul caz în care fusese rănit grav de un criminal. Da, scena este mult dramatizată cu multe elemente grafice însă așa funcționează un algoritm de AI. Fără briz-briz-uri și grafică, analizează datele, clasifică informații și trage concluzii cu o anumită probabilitate. Și o face foarte, foarte rapid, chiar mai rapid decât ce vedeți în acest clip. Gândiți-vă că datele tuturor instituțiilor de stat sunt centralizate și se dă drumul unui algoritm de AI să le analizeze, algoritm ce a fost train-uit să găsească pattern-uri „dubioase” în achiziții, prestări servicii, angajări etc. Algoritm care apoi clasifică datele dubioase, identifică „țepele”, clasifică înscrisurile, creează cazul și predă totul mură în gură organelor de cercetare. Un algoritm bun va ajuta anchetatorii să pună chiar și întrebările alea dificile. Și nu vorbim de SF, vorbim de ce se poate face astăzi cu tehnologia existentă!

Ce urmează să se întâmple?

Este presupunerea mea, însă vom vedea cloud-ul guvernamental și proiectul de interoperabilitate lansate foarte rapid – avem toate condițiile: criză economică, război la granița României, inflație record. Vom vedea de asemenea și un control foarte strict al accesului la aceste date. Și vom vedea politicieni și oameni de afaceri foarte, foarte cuminți și docili.

Va fi liniște, tovarăși!