Din când în când apare câte un cuvânt „cheie” pe buzele tuturor care devine hype și este rostit de către toți fără a înțelege neapărat despre ce este vorba. Așa s-a întâmplat cu cloud-ul, așa s-a întâmplat cu AI-ul și cam așa se va întâmpla și cu metaverse-ul. Vom explora în această postare ce este metaverse-ul (la nivel teoretic, practic încă el nu există decât în implementări punctuale), ce pericole prezintă și cum le putem evita.
Ce este metaverse-ul.
Acest articol scris de echipa BBC sumarizează foarte bine ce s-a vorbit până acum despre Metaverse. Pe scurt, este un mediu de realitate virtuală cu mult îmbunătățită, un loc în care poți „merge” la concerte, poți „explora” ce vrei, poți interacționa cu alte persoane ce au avataruri. Există implementări mici de metaverse-uri ce nu sunt conectate între ele, cum ar fi metaverse-ul Fortnite, metaverse-ul Omniverse , Second Life și multe altele. Problema este că toate aceste experiențe sunt „deconectate”.
Toate aceste „universuri” au evoluat de fapt din jocurile MMORPG – Massively multiplayer online role-playing game, jocuri în care intri și „iei” un personaj cu care îți faci „treaba”. Probabil cel mai cunoscut MMORPG este Wow – World of Warcraft, joc care a „consumat” tinerețile multor prieteni și prietene de-ale mele.
Metaverse-ul însă se vrea a fi o evoluție naturală a Internetului, în care experiențele să fie conectate și identitatea ta unică să poată fi folosită pentru a accesa aceste experiențe; ca și Internetul, metaverse-ul se vrea a fi ceva democratic, necontrolat, ușor accesibil și care să aducă beneficii omenirii. Și de aici vin și marile pericole aduse de Metaverse.
De ce nu suntem pregătiți pentru Metaverse.
Faptul că Facebook angajează 10.000 de programatori doar în Uniunea Europeană pentru Metaverse arată faptul că democratizarea platformei devine o utopie. Da, sună frumos să spui că vrei să creezi o experiență pe care să o „donezi” comunității, însă când ești Facebook și ai o istorie sumbră de încălcări flagrante ale drepturilor omului (în special a dreptului la intimitate) faptul că dedici asemenea resurse dezvoltării Metaverse arată faptul că vrei să îți exerciți controlul.
Să ne gândim cum a pornit Facebook: o platformă de partajare de poze, de rating a pozelor și de postări simple. Primul newsfeed al Facebook a fost unul pur cronologic – primeai în feed postările prietenilor în ordinea în care aceștia le postau. La un moment dat, au intrat banii în joc și algoritmul Facebook a început să funcționeze „altfel” – postările erau în funcție de „interese”. Apoi postările au început să fie livrate în funcție de comportamentul și de profilul psihologic al utilizatorilor – lucru demonstrat de scandalul Cambridge Analytica.
Facebook are mecanisme de intruziune în viața privată a utilizatorilor – inclusiv mecanisme de urmărire a activității online a utilizatorilor când aceștia nu sunt pe Facebook. Toate aceste mecanisme ajută la creșterea veniturilor din publicitate – lucru demonstrat de căderea acestor venituri în momentul în care Apple a activat facilitățile anti-tracking din iPhone.
Pentru a menține engagement-ul utilizatorilor, Facebook livrează acestora fix conținutul pe care aceștia îl consumă; de aceea vedem foarte mult conținut de tip „fake news”, antivaxx, reptilieni, etc. Fiindcă este consumat. Și degeaba raportezi acest conținut, Facebook nu este prost să își taie craca de sub picioare. În timp ce conținutul „fact-based” nu este împins de algoritm pentru simplul motiv că generează un engagement scăzut.
Și nici măcar nu poți arăta cu degetul către programatorii Facebook – algoritmul bazat pe deep-learning a evoluat natural pe baza datelor personale pe care le-a „ingerat” în cubul de date pe care își bazează prelucrările. Tema de casă a algoritmului este să genereze engagement, și asta face. Că se radicalizează comunități, pornesc proteste, etc – ghinion.
În momentul în care introduci astfel de „jucării” în metaverse, lucrurile se vor schimba radical iar efectele vor fi dezastruoase pentru umanitate. Nu putem permite vreunei companii să își exercite puterea și influența în acest nou Metaverse. Și de aceea, avem nevoie de măsuri ACUM pentru a nu strica jucăria asta pentru viitor.
Cum construim un metaverse curat.
Paradoxal, soluțiile deja există și le regăsim în conceptul DAO – digital decentralized autonomous organization. Organizații în care deciziile se iau prin vot de către stakeholders, într-un mod „democratic”. În momentul în care pornind de la concepte elaborăm principii prin care Metaverse-ul să nu fie afectat de ambițiile și viciile unor jucători rău-intenționați, vom reuși să construim ceva solid pentru viitor. Tony Parisi, cunoscut antreprenor, a propus următoarele 7 reguli pentru Metaverse:
- Regula #1. Există un singur Metaverse.
- Regula #2: Metaverse-ul este pentru oricine.
- Regula #3: Nimeni nu controlează Metaverse-ul.
- Regula #4: Metaverse-ul este deschis.
- Regula #5: Metaverse-ul este independent dpdv hardware.
- Regula #6: Metaverse-ul este o rețea.
- Regula #7: Metaverse-ul este Internet.
Nu sunt reguli fixe, dar reprezintă un punct de pornire. Eu aș adăuga aici cele 7 principii de Privacy-by-Design-and-by-Default, enunțate de Ann Kavoukian:
- Proactiv nu Reactiv; Preventiv nu reparatoriu.
- Privacy ca setare implicită.
- Privacy din faza de design.
- Funcționalitate completă – nu utilizabilitate vs privacy, ci utilizabilitate ȘI privacy.
- Securitate End-to-End.
- Vizibilitate și transparență.
- Respect pentru intimitatea utilizatorului – Interfață centrată pe utilizator.
Dacă nu pornim cu niște principii de bază, riscăm ca Metaverse-ul să fie o experiență manipulată de către Big Tech. Dacă nu pornim cu niște principii de bază, vom construi (din nou) o hazna digitală în care să își vomite inepțiile toți imbecilii planetei, fără a fi opriți de către jucători interesați ca aceste vome să fie consumate întru atingerea unor KPI-uri.
Fără principii ne vom semna dispariția ca rasă.
