Eroul din titlu, Ajmal Ahmady este (doar cu numele, acum) guvernator al Băncii Afgane (Da Afghanistan Bank sau DAB). Domnul Ahmady a ieșit pe twitter și a dat o serie de tweet-uri despre cum vede el tragedia ce se desfășoară acum în țara lui. Firul tweet-urilor se regăsește AICI, dar hai să comentăm operele de artă pas cu pas.
Guvernatorul băncii constată faptul că situația a fost scăpată de sub control și a fost dificil de înțeles. Așa este când conduci o țară sau banca centrală a unei țări, te surprind chestii.
Deci nu doar că talibanii au cucerit rapid țara, au cucerit-o de fapt în mai puțin de zece zile. Frumos, de chestia asta s-a prins!
Se pare că s-au dat ordine clare armatei de a nu lupta, de a preda armele și de a pleca. Aici vorbim deja de trădare, lucru recunoscut și de înaltul demnitar afgan.
M-am dus la muncă, m-am trezit că nu prea mai am ce lucra fiindcă am cam rămas fără dolari să injectez în curs să-l țin sub control, iar talibanii cucereau (traversau) oraș după oraș.
Aici în schimb începe să se vadă spiritul de lider. Văzând că talibanii nu sunt opriți de către nimeni, înaltul demnitar afgan a cumpărat bilete pentru el și pentru familie pentru luni dimineață.
Omul conștiincios, s-a dus și duminică la birou, le-a pasat responsabilitățile la subalterni și s-a tirat la aeroport. Nu uită să precizeze cât de oribil s-a simțit să îi lase acolo, dar hey, asta este, viața merge mai departe. Și oricum, uite că la aeroport erau și alți oficiali ce o ștergeau, trădătorii dracului ce sunt ei!
Reușește să combine un zbor pe duminică seara, mai zice de niște demnitari care o șterg și bam, vestea care pică precum Kabulul într-o zi: președintele a șters-o și el, trădător împuțit care este el!
Domle, știam că zborul va fi anulat, că va fi haos, dar ne-am urcat noi în avion cumva. Ei, dragii moșului, abia de aici devine povestea interesantă.
Practic „eroul” nostru s-a prins (a fost informat) că avionul nu pleacă, și s-a dat jos (cu siguranță dintr-un avion supraîncărcat ieși foarte ușor și rapir) iar prietenii săi l-au împins cu forța (probabil și pe membrii familiei sale) într-un avion militar. Este drept, restul amărăștenilor nu au avut așa noroc (vedeți filmările cu bieții afgani ce se agățau cu disperare de avion), dar hey, asta este, viața merge mai departe.
Ce este important să înțelegem este că acest berilă este dezgustat de lipsa de leadership și de lașitatea conducătorilor țării care au fugit ca iepurii pe unde au apucat. Omul a întrebat la Președinție dacă există vreun plan organizat de fugă, nu a primit niciun răspuns. Eroul nostru, idol al curajului, a trebuit să se descurce singur să fugă din țară. Și acum se simte îngrijorat pentru poporul său, rămas sub regimul terorist.
Această postare este și cea mai funny. Omul spune că i-au spus unii că talibanii l-au căutat. Și mai face și o glumă, „poate voiau să mă salute”. Ce glume bune faci când ești la câteva mii de km depărtare de talibani și de poporul tău și de subalternii tăi care acum stau în teroare. Cele mai bune glume!
Întrebați-vă acum câți dintre politicienii noștri ar proceda absolut la fel. Dacă România ar fi invadată și inamicul s-ar afla la porțile Capitalei, câți dintre măreții noștri conducători – din toate partidele – ar continua lupta sau ar rămâne în București pentru a demonstra poporului că sunt responsabili.
Corupția a nimicit statul afgan iar noi întârziem reformele în Justiție, desființarea SIIJ, desființarea și reînființarea Poliției și a Jandarmeriei – corupte până în pânzele albe.
7 comentarii Adaugă comentariu
Trist, dar stau sa ma intreb daca as avea taria sa raman acolo si sa imi risc viata pentru a da un exemplu de om care a ramas la post pana in ultima clipa. Ce as putea obtine, ca e clar ca de intors lucrurile nu se mai poate? Tu ai putea sa faci asta? Adica, de la mii de km departare e simplu sa ne dam cu parerea. Foarte valida observatia cu reformele, Sper sa se intample inainte ca bulele manipulate de pe FB sa ne duca si pe noi spre o instabilitate din asta nasoala…
Sunt sigura ca eu as ramane si m-as stradui sa-mi apar institutia si casa. Este adevarat ca eu sunt nascuta in 1952, Am si dosar de urmarita de catre Securitate. Voi regreta toata viata ca nu am avut curajul sa infrunt vremurile totalitare.
Pare plauzibil, sunteti nascuta in 1952, ati avut dosar la securitate, nu ati avut taria sa infruntati securitatea, dar pe talibani i-ati sfida cu cerbicie. Ar trebui sa scrieti povesti despre cavaleri neinfricati.
Cum zicea filozoful Mike Tyson, „Everybody’s got a plan, until you punch them in the nose”
Nu se poate. Știi de ce nu se poate?
Fiindcă orice măsură, desemnată la momentul oportun drept „heirupistă”, va fi combătută de aproape toți, de la cei de jos, până la curtea supremă. „Dom’ne, nu se paote așa, există proceduri, regulamente…”
Daca analizam factorii principali ce au dus la tragedia din Afganistan, constatam ca si in Romania avem reteta „perfecta” pentru asa ceva. E adevarat, poate la alt nivel, dar terenul e prielnic pentru asa ceva. Avem coruptie, avem extremism, avem lasitate, avem lipsa de carte in randul multora, avem negationism, avem lideri imbogatiti peste noapte si care ar pleca primii, avem o justitie oarba si corupta…
E doar o chestiune de timp…
Politicienii nostri (si cei loco si cei europeni) sunt atat de idioti (rupti de realitate, adica) incat nu-i mai cred in stare sa fuga. Probabil ar continua discutiile despre ultima tampenie a momentului sau si-ar vedea de micile comisioane. Astia nu mai sunt oameni, aduc din ce in ce mai mult cu purcelul Prikoke caruia nu-i venea sa creada ca va fi taiat de Craciun, doar stapanii se poarta atat de frumos cu el…
Mai degraba oportunist decat tradator. Nu ma astept ca un white collar sa combata talibanii cu arma in mana. Tradatorii au fost altundeva. Dar cum spunea cineva mai sus, este usor de lipit etichete de pe scaunul caldut de acasa.