The Man

Duminică am pierdut pe cineva drag mie, îmi este foarte greu să exprim ce simt acum față de această pierdere, însă pot să spun ce a reprezentat pentru mine și pentru cei din jurul său. Pot să accept moartea mai ușor decât alții fiindcă am citit multe lucrări despre moarte, despre viața de apoi, dovezile care ne indică că există ceva „după”. Nu despre acest subiect discutăm însă astăzi. Ci despre ce faci când un stâlp pleacă – cum faci să nu se prăbușească tot ce a susținut el în vremelnica existență în acest Univers.

Există băieți și există bărbați.

Bărbații construiesc, bărbații susțin, bărbații evoluează continuu. Pe bărbați te poți bizui. Băiețeii au mașini de lux, case, fac vacanțe pe la Dubai, job-uri călduțe. Și la prima adiere pleacă luați de vânt. Dau bir cu fugiții.

Bărbații nu sunt ceea ce vedeți în reclamele de la Old Spice, nici cele vechi, nici cele noi. Bărbații sunt cei care când văd un zid în fața lor pun mâna pe baros și îl dărâmă. Bărbații nu au timp să plângă și să se plângă, bărbații fac. Plâng dacă au timp după ce au făcut ce era de făcut.

Datoria este sfântă. Pentru bărbați.

Când el a avut primele semne ale bolii, prima sa grijă a fost să se reîntoarcă la muncă. Să poată pune o pâine pe masă pentru ai lui. Să își poată îndeplini Datoria. Zidurile nu stau în fața barosului Datoriei – bărbații spulberă ziduri și luptă doar pentru a putea fi din nou stâlpi. Băiețeii dispar rapid la prima adiere, cum spuneam. Și da, bărbații nu se gândesc la rănile lor ci la rănile celor dragi. Fiindcă Datoria lor este să aibă grijă de cei dragi.

Bărbații nu pleacă. Băieții nici nu există.

Chiar și când un stâlp pleacă chemat de Cel din Ceruri, construcția sa nu se dărâmă. Fiindcă așa construiește un bărbat – cu migală, cu dedicație, cu pasiune. Datoria este sfântă și trebuie îndeplinită. Și bărbații nu se plâng ci fac. Plâng doar când au timp. În rest, cei care vremelnic mai rămân în acest univers trebuie doar să aibă grijă să întrețină ce bărbatul a construit. Fiindcă construcția sa nu poate fi dărâmată atât de ușor…

Bărbații sunt „breadwinners”. Pentru ei Datoria este să îi protejeze pe cei dragi.

Datoria de a-i proteja pe cei dragi nu este un act de superioritate masculină sau de dominație. Este pur și simplu o datorie pe care un Bărbat o are în sânge. Chiar dacă partenera sau partenerul său câștigă mai mult, Bărbatul tot va face tot ce îi stă în putință pentru a avea grijă de cei dragi și pentru a-i ocroti. Și construiește, construiește fără oprire.

Bărbații adevărați sunt lumini în întuneric. Băieții nici nu sclipesc.

Bărbații nu sunt uitați. Pentru tot ce au construit, pentru modul în care și-au crescut copiii, pentru modul în care și-au protejat partenera sau partenerul, bărbații nu sunt uitați. Sunt modele pentru copii, pentru alți bărbați, uneori și pentru băieței ce aspiră la a deveni bărbați.

Bărbăția nu se măsoară în bani, succes financiar, respect în comunitatea de afaceri, mușchi, dimensiuni etc. Bărbăția se măsoară în capacitatea de a face tot ce ține de tine pentru a rezolva situații. Bărbăția înseamnă să fii acolo când este nevoie de tine. Să construiești când alții dărâmă. Să faci poduri când alții fac garduri. Să inspiri când lumea caută oameni care să îi inspire.

Am avut norocul să îl am pe acest om în viața mea timp de 41 de ani. Am crescut alături de el, ne-am întâlnit – mult mai rar decât ne-am fi dorit, am stat ore în șir discutând istorie, numismatică, economie, politică. Dacă 10% dintre politicieni ar fi avut mintea sa, țara ar fi arătat altfel acum.

Ne vom reîntâlni. Cei uniți de virtute nu pot fi separați de moarte. Bărbații rămân, băiețeii pleacă. El a rămas în inimile și în mințile noastre. Și îl simțim alături de noi. Și ne vom face cu toții Datoria.