Voi face o mică paranteză înainte de a intra în miezul problemei. Acum mulți ani, împreună cu Daniel Enache și X3 (hello Ștefan) lansam proiectul pressiunea.ro (nu îl căutați, e mort demult, singura referință o găsiți AICI) – un proiect inovativ care făcea crawling pe net după o știre și găsea arborele de distribuție al știrii. Pe scurt, știai de unde pleacă o știre „ajustată” și cine o preia. Nu acesta a fost scopul site-ului, dar să zicem că a fost unul din beneficiile cheie – vedeai cine a răspândit o tâmpenie. Închid paranteza – ar fi fost frumos să avem site-ul acum în picioare să fi văzut cine a răspândit tâmpeniile cu vaccinarea obligatorie generată de decizia CEDO.
Speța a fost despre o lege din Cehia, nu despre vaccinarea obligatorie.
Concret, la CEDO s-a dezbătut o speță în care niște părinți supărați că statul ceh i-a amendat că nu și-au vaccinat copiii preșcolari (important de menționat, acest „detaliu” a scăpat majorității site-urilor de știri) sau că nu i-a lăsat să se înscrie la grădinițe, au dat în judecată statul ceh și cauza a fost escaladată la CEDO. Care a decis că legile statului ceh nu încalcă drepturile omului – focusul a fost pe articolul 8 – dreptul la viață privată și de familie.
În România nu avem (încă) o astfel de lege.
Există un proiect de lege ce este târât de patru ani în Parlament. Este blocat pe la diverse comisii și comitete. Ce spune el? Cam ce spune și legea din Cehia, vor exista amenzi pentru părinții ce nu își vaccinează copiii cu niște vaccinuri obligatorii. Dar legea în sine nu există, drept urmare România nu este afectată în niciun fel de decizia CEDO.
Decizia CEDO s-ar putea să aibă efecte în obligativitatea vaccinării împotriva COVID-19.
Dar de la „s-ar putea” la „va avea” este o cale foarte, foarte lungă. În primul rând, ar trebui ca cineva să dea o lege ca să încerce să facă vaccinarea obligatorie. Mă îndoiesc că vreo formațiune politică își va asuma acest demers, mai ales ținând cont de ultimele declarații ale premierului Cîțu. Dar să zicem că vreo formațiune politică va depune un proiect de lege în această direcție. Proiectul de lege trebuie să treacă de ambele camere – și revenim la punctul anterior, avem un proiect de vaccinare obligatorie pentru copii ce zace de patru ani în Parlament. După ce trece de ambele camere, este promulgat de către Președinte. Apoi trebuie să treacă de Curtea Constituțională – și am văzut cam cum pică proiectele la CC. Last, but not least, se va ajunge la CEDO, în cazul în care vor exista procese.
La CEDO se poate invoca precedentul cazului Vavricka and Others v. Czech Republic.
Faptul că se invocă un precedent nu înseamnă că CEDO nu poate lua o decizie de încălcare a art 8 din Convenție. În speța cehă vorbim de vaccinuri certificate prin procesul clasic de certificare care erau adresate unei pături reduse a populației, anume copiii preșcolari.
Presa a preluat aspectele juicy dar le-a ignorat pe cele cu adevărat importante.
Articolul din Politico prezintă cel mai bine într-un mod succint realitatea. Acest „detaliu” este esențial: „While the policy prevented the children from going to nursery school, it didn’t prevent admission to primary school”. Lucru care arată faptul că legea din Cehia impactează o pătură mică a populației – preșcolarii (nu și școlarii).
