Am avut pe Facebook o discuție inteligentă foarte legată de cărți. Bine, discuția pornise de la un alt subiect, reziliența în fața a ceea ce urmează să vină, dar fiindcă ne plac lucrurile ce contează cu adevărat, a migrat către „ce înseamnă cărți proaste?” (fiindcă am îndrăznit să zic „nu mai citiți cărți proaste”).
Bun, nu credeam că în Anul Domnului 2020 vom avea o astfel de discuție, but here we go. Cartea este un suport de comunicare și nimic mai mult. Este un print sau un fișier ce este folosit pentru a comunica o operă – fie lirică, fie științifică, fie istorică etc. Ce contează este conținutul cărții, și mai puțin forma ei (deși am cumpărat Pendulul lui Foucault de Umberto Eco într-un format mic și gros ce este aproape imposibil de citit).
Drept urmare, da, există cărți proaste. De fapt marea majoritate sunt cărți proaste – și înainte de a vă apuca strechea, aveți puțintică răbdare și veți înțelege de ce afirmația mea este corectă.
Pe vremuri, ca să scrii și să publici o carte treceai prin adevărate furci caudine. În primul rând aveai nevoie de hârtie și de ceva de scris – acum câteva sute de ani era cam greu să găsești și hârtie și ceva de scris. În al doilea rând, ca să publici o carte aceasta era revizuită, corectată, modificată, acceptată sau respinsă (majoritatea respinse), abia apoi publicată și distribuită. Și chiar și atunci puteai să ai ghinionul ca lumea să nu o cumpere.
Astăzi, ca să publici o carte nu îți trebuie decât un calculator. Au dispărut corectorii, editorii, și în general cam orice filtru ce te oprea din a-ți vomita prostia în public. Acum scrii o tâmpenie, o formatezi puțini și gata, ai cartea! Cel puțin în format electronic… a, o vrei și printată? Nicio problemă, pentru suma corectă găsești editura care să se ocupe și de tipărirea și de distribuirea ei. Poți să o faci și „on-demand” via Amazon – să vedeți ce opere minunate găsiți acolo.
În Statele Unite orice funnel de retail respectabil îți oferă ca „goodie” sau „freebie” un e-book ca să le dai mail-ul. Ce e în e-book-urile alea în schimb…
Practic au apărut milioane de cărți în ultima vreme, una mai proastă ca alta. Cărți proaste de nutriție, cărți ce împrăștie fake news, cărți scrise prost gramatical, cărți pe care nu merită să dai prețul hârtiei folosită la tipărirea lor.
Mă mai întreba cineva cum poți cataloga o carte ca fiind bună sau proastă? Din fericire acest lucru nu este problema mea – avem critici literari, specialiști și experți ce revizuiesc aceste opere și care apoi își publică opiniile. Eu ascult de specialiști, așa cum ar trebui să faceți și voi.
Deci da, nu vă mai pierdeți timpul citind mizerii. Vrei să citești ceva care să te ajute să crești? Citește mai întâi opiniile despre acea carte. Timpul nu este ca banii – banii vin și pleacă, timpul doar pleacă. Nu merită să investești timp în mizerii…
