De ce uram democratia

Am văzut zilele acestea comentarii la multe articole ce aplaudau abuzurile jandarmilor și exagerările polițiștilor desemnați să controleze aplicarea restricțiilor de circulație. Brusc, nu mai contează că vorbim de abuzuri sau exagerări, ele sunt justificate. Scopul scuză mijloacele iar scopul este unul nobil: oprirea epidemiei de COVID-19. Avem și explicații pentru anumite abuzuri – băteau o „cioară”, un „țigan”. Avem și sfaturi și indicații cum am spus în acest articol. Am cam uitat dintr-o dată că am fost și noi „ciorile” Europei, că ne-am înfuriat când am fost discriminați ca români în Europa, că toată lumea insista pe infracționalitatea cetățenilor români (articole care au dispărut odată cu începerea atentatelor ISIS în Europa). Nu, dintr-o dată suntem arieni care trebuie să scăpăm de „ciori”.

Și totuși nu vorbim de o creștere a nazismului în România, ci de o manifestare mai liberă. Până acum eram constrânși de presiunea socială, de frica pierderii locului de muncă, de un vag political correctness. Acum, când viața pare a ne fi amenințată de întoarcerea Diasporei, aruncăm în aer constrângerile și dăm liber valului de ură și nazism.

România a avut o foarte scurtă perioadă de democrație în existența sa (tot scurtă). Nu vorbesc de forma politică de administrare a teritoriilor românești de dinainte de unire, căci în Transilvania statul Austro-Ungar era un stat ce implementase multe principii democratice, ci vorbesc de modul în care România modernă a funcționat. Am avut dictatură regală, dictatura lui Antonescu, apoi comunism cât cuprinde, apoi iar democrație.

Vorba românului însă rămâne versul lui Eminescu (el însuși un conservator antisemit): „cum nu vii tu Țepeș Doamne”. Adică românii își doresc un conducător autocrat obsedat de măcel de care să le fie frică. Lucru validat de altfel și de sondajul de opinie privind cei mai populari președinți ai României, sondaj care l-a dat câștigător pe Nicolae Ceaușescu.

Suntem de asemenea fanii restricțiilor și a monitorizărilor pe scară largă. Nu știu câți influențări au aplaudat din toată inima comunicatul lui Google ce indica modul în care românii și-au schimbat modul de mișcare în urma epidemiei de COVID-19. Adică monitorizare continuă pe scară largă. Poate credeți că acest gen de informații sunt colectate doar pentru rapoarte, nu? Nu – guvernul american folosește date de la providerii de mobile advertising pentru monitorizarea deplasării oamenilor. Se agregă astfel cuburi de date complexe ce pot determina profiluri psihologice extrem de precise. Profiluri ce apoi pot fi utilizate – vezi Cambridge Analytica.

Dar oamenii aplaudă…

Aproape fiecare dictatură a fost instaurată în aplauzele mulțimilor. Aproape fiecare dictatură apoi a folosit mijloace de control a populației și a redus treptat drepturile oamenilor.

Ca specialist în protecția datelor cu caracter personal, îmi pun problema că toate aceste sisteme de monitorizare – date mobile, camere – vor fi utilizate și după ce această pandemie va trece. Când va trece, și dacă va trece cu adevărat. Orice astfel de sistem permite unor organisme de control încălcarea cu ușurință a drepturilor omului având un „scop” primar nobil – reducerea riscurilor de îmbolnăvire, și un „scop” secundar mai puțin nobil – controlul temeinic al populației. Da, acum avem nevoie de sisteme de prevenție a răspândirii bolii, însă trebuie stabilite niște principii la nivel european, cum spune și Wojciech Wiewiórowski, președintele European Data Protection Supervisor – agenția europeană care se ocupă cu supravegherea prelucrării datelor cu caracter personal la nivelul instituțiilor Uniunii Europene:

• Limitarea în timp – aceste măsuri vor fi oprite odată ce criza se va fi terminat.
• Scopul măsurilor este unul limitat – știm ce facem.
• Accesul la aceste date este limitat – știm cine ce face.
• Știm ce facem cu rezultatul acestor prelucrări și cu datele prelucrate – o cale înapoi către  normalitate.

Știu cum aceste informații pot fi agregate și folosite împotriva individului. Știu cum prin utilizarea acestor informații dictatori pot ajunge la putere și pot păstra puterea pe termen nelimitat. Știu cât de periculoase sunt aceste mecanisme și ce ne pot face fiecăruia dintre noi.

Poate că astăzi mai mult ca oricând trebuie să avem și mecanisme de control ce să ne asigure că orice măsuri restrictive se implementează acum nu vor fi folosite mai târziu pentru reducerea drepturilor democratice. Asta sau ne îndreptăm cu pași repezi către un nou Ev Mediu întunecat.