Ne-am pus mari speranțe – și ne punem în continuare – în guvernul Bolojan și în actuala coaliție, cu tot cu PSD acolo. Nu avem alternativă, de aceea antreprenorii s-au voluntariat să ajute să scoatem împreună țara din rahatul în care guvernele precedente l-au băgat. Situația este mov, o spune Primul Ministru, o spun agențiile de rating, o spune Comunitatea Europeană. Suntem la un pas de junk și chiar la un pas de incapacitate de plată.
Coaliția nu funcționează.
Că tot am vorbit de PSD, oamenii ce au capturat conducerea partidului – și care au contribuit direct la acest dezastru – continuă să saboteze eforturile de reformă. Membrii Coaliției, drept urmare, nu reușesc să se pună de acord asupra unor aspecte esențiale ale reformelor: reorganizarea instituțiilor publice, transparență instituțională, meritocrație, urmărirea performanței etc.
De aceea, toate reformele adoptate par improvizații. Par idei răsărite la o bere și care sunt apoi vehiculate prin spațiul public, pentru a se colecta feedback, după care fie intră într-un „pachet”, fie sunt modificate într-un asemenea hal încât nimeni nu mai înțelege nimic. Nu există o coerență și de obicei asta se întâmplă când nu există niciun fel de aliniere între decidenți.
Lipsa viziunii.
Peste tot ce vedem aici trenează o lipsă dureroasă de viziune. Există o viziune centrală – să scoatem România din actuala situație economică și să reducem deficitul, dar această viziune este extrem de îngustă. Ok, reducem deficitul – ce urmează? Ce vrem să fim? Vrem să fim o putere regională? Vrem să fim o putere industrială? Vrem să fim o putere agrară? Vrem să fim o țară care exploatează resursele naturale într-un mod inteligent? Vrem să fim viitorul centru de date al Europei? Ce vrem?
Lipsa viziunii nu este doar la nivel central ci la nivelul fiecărui Minister. Mă tot leg de Ministerul Educației și de dl Daniel David fiindcă pare depășit – când un ministru spune că nu știe câte școli vor începe anul școlar pe 8 Septembrie, data oficială, mă apucă pandaliile. Înseamnă că domnul ministru nu are niciun control, ce viziune! Ce să îl mai întrebăm de transformarea școlii românești, de parteneriate publice-private, de specialiștii de care România are nevoie în următorii 20 de ani, 50 de ani, 100 de ani!
Domnul Nazare, pe care îl cunosc și față de care am mare respect, vine și ne spune că trebuie – după ce a crescut TVA-ul și impozitele pe dividende, lucru ce va avea direct impact în scăderea veniturilor – să ne creștem capitalul social, dând vina pe „rețelele de firme fantomă”, fără a da exemple concrete. Și ne spune că ne dă 50% discount la publicarea în Monitorul Oficial a creșterii de capital social! Incredibil, ce ofertă minunată!
De Energie nu mai zic nimic că iar mă enervez… Există și miniștri competenți în acel Guvern, de exemplu cei de la USR și domnul Rogobete de la PSD (pe care probabil îl vor îndepărta în curând fiindcă chiar s-a apucat să facă lucruri).
Românii ca suspecți de serviciu.
Peste toată această lipsă de viziune plutește demonul suspiciunii. Lui Ceaușescu cel mai frică îi era de popor, de aceea Securitatea ne asculta pe toți iar aparatul Securității era uriaș – eram urmăriți în case, la serviciu, în vacanțe, peste tot. Toți eram suspecți.
După Revoluție, românii care își încercau mâna în antreprenoriat erau priviți ca „buticari”, „stăpâni de sclavi”, „hoți”. Toți erau priviți așa. ANAF-ul venea și te controla doar ca să îți găsească ceva și să ia șpagă. Cu greu România a evoluat în acești 35 de ani ca lumea să prindă curaj în a face antreprenoriat – și totuși, sunt mult prea puține firme per cap de locuitor.
Însă din nou, românii sunt suspecți – „rețele de firme fantomă”, „caruseluri de TVA”, „export de profit” etc. Și nu doar la fisc – inclusiv la Educație văd acest „feeling”: profesorii toți muncesc prea puțin, trebuie să muncească mai mult pe mai puțini bani? De ce? Nu prea știe nici domnul ministru de ce.
Români versus români.
Discuțiile antreprenorilor cu statul sunt foarte dificile întrucât nu poți pune baza pe nicio promisiune. Codul fiscal se schimbă, obligațiile antreprenorilor se schimbă de la o zi la alta, se iau măsuri fără studii de impact, se fac „șunturi”. Nu există niciun fel de viziune, doar se anunță măsuri.
Iar adevărații responsabili nu sunt trași la răspundere! Din punctul meu de vedere, există niște eroi ce nu mai au ce căuta în nicio funcție publică: domnul Boloș de la PNL și domnul Câciu de la PSD sunt două personaje ce trebuie să se retragă frumos de peste tot. Sistemul judiciar din România eliberează penali pe bandă rulantă, face scheme ca să scape infractori, scapă infractori, criminali, violatori, hoți. Ce viziune există legată de viitorul sistemului judiciar din România?
Vorbim de pensionarii speciali și de pensiile speciale – și da, trebuie să vorbim de ele – dar nu vorbim de faptul că la viteza de depopulare a României (emigrație + natalitate scăzută) nu va mai fi cine să plătească pensii, întregul sistem de pensii va colapsa! Ce pilonul II, pilonul I nu va mai funcționa! Cum repopulăm România? Cum atragem diaspora înapoi în România? Cum atragem creiere din alte țări – da, și asta TREBUIE să se afle pe agenda guvernanților, orice țară avansată face brain hunting! Creierele pleacă din Statele Unite iar noi nu avem nicio „ofertă” pe masă ca să atragem super-specialiștii ce acum pleacă din America. Îi atrag alții!
Încă nu este prea târziu.
Aștept de la Guvernul Bolojan o viziune centralizată, curajoasă, nu un scop pe termen scurt gen „reducerea deficitului”. El este doar o tactică, o strategie maxim, dar nu o viziune. Și viziuni clare legate de pilonii României – infrastructură, energie, date, AI, agricultură, industrie, turism, educație, natalitate, fiscalitate etc. Viziune. Mama ei de viață!
