Opinia publică a fost șocată de faptul că o tânără a fost lovită de doi rromi ce făceau parte dintr-un clan interlop, cunoscut în Craiova, și nu a intervenit nimeni. Nu vorbim aici de prestația poliției, care l-a arestat pe unul din ei abia după ce cazul s-a viralizat (inițial i-a recomandat victimei să meargă pe civil), ci de faptul că poporul a stat, a privit și a filmat și nu a făcut nimic.
În București, o femeie este înjunghiată pe stradă și nu că nimeni nu intervine, nimeni nu cheamă salvarea. Dacă nu este problema mea, nu mă interesează. De ce să risc și eu un cuțit în gât sau un pumn în muflex dacă nu este problema mea?
Închiderea în celula familiei.
În ultimii ani, dar mai ales după pandemie, lumea s-a „izolat” în celule, în „bule” în care au valori comune, interese și distracții comune. Însă când apar probleme, izolarea merge până la nivel familial sau individual. Pe scurt, nu ne pasă de problemele celorlalți decât în măsura în care le putem bârfi.
Uitați-vă câți fotografiază și filmează accidente și câți intervin pe bune să ajute. Câți ies la proteste țipând „nu ne reduceți NOUĂ beneficiile ci celorlalți!”. Realitatea individuală sau celulară devine realitatea virtuală în care trăiesc astăzi românii – nimic din ce este în afara bulei nu contează. Dacă nu mă afectează acum, direct, nu este problema mea.
Egoismul costă, chiar în viitorul apropiat.
Este fantastic cum nimeni nu a intervenit decisiv, din PNL, PSD sau UDMR în momentul în care Ciolacu a deschis baierele pungilor și a dat liber la cheltuieli fără limite care au golit tot bugetul României. De ce? Le era bine – primarilor, prefecților, deputaților, senatorilor, miniștrilor, șefilor de agenții, secretarilor de stat etc. Pe moment, le era bine; pe termen lung TOȚI ȘTIAU că va veni momentul plăților, dar sperau că vin alții să le deconteze. Egoism și miserupism.
În 2017, elvețienii au votat împotriva creșterii taxării multinaționalelor, deși pe termen scurt i-ar fi ajutat. De ce? Fiindcă au înțeles că pe termen lung riscă să piardă prezența multinaționalelor. Au înțeles interesul comun, de lungă durată, versus beneficii imediate.
The Bigger Picture.
Nimeni nu vrea să vadă o imagine în ansamblu. „Dracu să-i ia pe toți” este noua mantră a poporului român. Cumva, există o ironie aici, în special în politica dusă de subteraniștii de la HAUR, de șoșocari și de potiști. Electoratul lor este unit de ură împotriva tuturor, întrucât ăștia le zic că nu ei sunt de vină pentru alegerile făcute până acum, ci „statul paralel”, „oculta”, „Soroș”, „Occidentul decadent” etc. Nu, nu ei au votat corupții dovediți cu șapte mâini, s-a votat (impersonal). Okulta i-a adus. Au venit austriecii și au chelit pădurile României, e drept, cu drujbe, tiruri și brațe pur românești.
Când te izolezi în bule, în celule sau chiar individual, simți că nu mai ai responsabilitate. Nu mai ai datorie față de semenii tăi, ești subteranist de ăsta care dacă reușește ceva, este o realizare individuală, dacă are un eșec, este vina celorlalți. „Fiecare pentru mămăliga lui”.
Ieșirea din individualism.
Paradoxal, ăștia de la AUR – șoșocari, pseudolegionari, potiști (câți or mai fi) împing ura în societate cu ajutorul religiei, un pseudo-ortodoxism reinterpretat, talibanizat și alterat pentru a servi scopului de a produce furie, mâine și violență. Exact opusul lucrurilor învățate de Cărțile Sfinte. Să ne uităm în Sfânta Evanghelie după Marcu (pe care niciun subteranist nu a citit-o, dar eu nu sunt subteranist), Capitolul 12:
- Și apropiindu-se unul din cărturari, care îi auzise vorbind între ei și, văzând că bine le-a răspuns, L-a întrebat: Care poruncă este întâia dintre toate?
- Iisus i-a răspuns că întâia este: „Ascultă Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn”.
- Și: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta”. Aceasta este cea dintâi poruncă.
- Iar a doua e aceasta: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”. Mai mare decât acestea nu este altă poruncă.
Pe scurt, Iisus ne spune să iubim – pe Dumnezeu, pe noi, pe aproapele nostru. Și, întrucât ne lăudăm că românii sunt creștini, aici ar trebui să fie ieșirea. Dar mai întâi trebuie nu doar să ȘTIM aceste lucruri, ci să le practicăm.
Problema este că românii sunt religioși doar din punct de vedere scriptic. Nu „trăim” învățăturile Cărților Sfinte – indiferent de religia abrahamică practicată, ci le rostim în biserică, între două scroll-uri de TikTok.
Da, bisericile din România, în loc să facă scut (au colaborat eficient în Oradea) pentru a opri marșurile PRIDE, ar trebui să se ocupe de problema diseminării urii și a individualismului în societatea românească, întrucât ele încalcă principiile Cărților Sfinte mult mai mult decât marșurile PRIDE. Ar trebui…
