Pregătește-te să fii dat afară

Îți dai seama că vremurile sunt interesante când vezi numărul mare de postări de adio de pe LinkedIn, postări la care „supraviețuitorii” comentează cu „vai, ce rău îmi pare” (și ce bine îmi pare că nu am fost eu zburat. Încă). Mulți din cei dați afară nu realizează ce mizerabil au fost tratați și scriu „în ce companie mișto am lucrat”. Nu, dragul meu, draga mea, diferența față de infractorii asociați cu scop de a exploata sclavi și aceste corporații care v-au dat afară este că cei din urmă au acționat în limitele legilor existente. Că dacă sclavia nu era abolită, ghici ce, erați vânduți nu dați afară.

Compania nu este o familie. Familia ta este familie.

Companiile își abuzează mental angajații și îi manipulează emoțional spunându-le că sunt cu toții o familie. Mai puțin când îi zboară, când nu este nimic personal, desigur – ca într-o familie, când dai afară pe un membru al familiei din casă nu este nimic personal – it’s just business. Primul pas este să înțelegi că faza cu „familia” este o manipulare emoțională penibilă; ești în „familie” deci nu ceri să fii promovat, nu ceri măriri, nu te cerți pe bonusuri. Cum să faci așa ceva într-o familie?

Familia este cea pe care o neglijezi și care te așteaptă seara acasă, sperând că vii la o oră decentă și că nu inviți în casă și nervii și frustrările de la cealaltă „familie”. Familia și cei dragi și iubiți sunt cele mai importante persoane din viața ta, și totuși le oferi mai puțin de o treime din zi (2-3h trafic, 8-10h job, 5-6h somn – do the math).

Conceptul de „angajat” este deja perimat și nesustenabil.

Lumea nu mai vrea să stea 8h făcând același și același lucru. Oamenii au descoperit că au și alte pasiuni, s-au săturat să înoate în trafic, vor să facă și alte chestii. Noua generație, Z cum i se mai spune, are chef să exploreze lumea. Nu ai cum să explorezi lumea stând 13h job + trafic.

Companiile s-au săturat să nu poată să dea ușor oamenii afară. Există complicații legale, complicații financiare (angajații se prind că nu sunt decât pioni care la prima adiere de vânt zboară și își caută alte job-uri), complicații morale – brusc discursul cu „our employees are our most important asset” nu mai ține. Colaboratorii, externalizarea serviciilor și companiile de servicii devin o opțiune mult mai interesantă pentru corporații decât menținerea unui număr mare de angajați.

Pensia, cel mai important „beneficiu” al unui angajat, nu mai este sustenabilă. Durata de viață a oamenilor a crescut și crește, grație avansurilor tehnologice și cercetărilor în medicină, numărul de angajați plătitori de impozite scade. Nu va mai fi cine să plătească pensii. Drept urmare, soluția o reprezintă clasicii bani puși la ciorap, pensiile private, investițiile.

Angajații peste 40 de ani își găsesc cu greu alt job.

În România există o situație mai ciudată cu angajații peste 40 de ani; experiența lor nu mai contează, contează mai mult vârsta lor. Chiar dacă trag mai mult decât cei tineri, chiar dacă livrează mai bine, recrutorii atrag candidați din zona 20-30. De ce? Fiindcă ăștia mici înghit mai ușor cacao cu polonicul decât cei mai experimentați.

Cei experimentați cunosc legislația, jocurile de putere, cum să găsești punctele slabe dintr-o corporație etc. Cei experimentați la peste 40 de ani „deranjează”. Pun întrebări și dau feedback-uri. Cei tineri sunt mai ușor manipulabili.

Concediază-te înainte să fii concediat.

Pregătește-te mental că vei fi concediat, chiar dacă nu vei fi concediat. Nu pentru că este criză, inflație, contracție economică etc. Nu. Pentru că lumea se schimbă, intră automatizarea, multe roluri au să dispară și multe oportunități apar zilnic. Pregătește-te de momentul ZERO.

Să vă spun cum am procedat eu: cu doi ani înainte ca echipa de Consumer să fie „optimizată”, am început să pregătesc o practică de consultanță de business. Am discutat cu oameni pe care îi știam, am organizat evenimente pentru ei, mi-am reactivat network-ul, am început să trag. Nu vă gândiți că pe bani, eram angajat, însă am început să „muncesc” la primele mele contracte de consultanță înainte de a le avea. Am reînceput să citesc – cărți, articole, trend-uri – încercând să îmi dau seama pe ce nișă să mă axez. Așa am ajuns la privacy compliance, eu făcând compliance și marketing de cybersecurity în corporație. Practic, când a venit momentul ca echipa să fie măcelărită, eu eram foarte bine pregătit; dacă pe 31 August a fost ultima zi la corporație, pe 1 Septembrie eram deja angajat la noua firmă. Având trei contracte semnate „de încălzire”.

Sfaturi de final.

Dacă lucrați într-o corporație mare, în special în IT, este foarte probabil ca în curând să fiți concediați. Angajatorii voștri au angajat în pandemie fără măsură, ca acum să își dea seama că locomotiva merge prea greu. Chiar vreți să tremurați la fiecare „zvon” că se reorganizează firma? Când eram în corporație, fiecare final de an fiscal însemna o „optimizare”. Undeva în Iulie afla lumea dacă mai are job sau nu; de cacao, vă zic. Vreți să treceți prin așa ceva?

Vreți ca la bătrânețe să vă bazați pe pensia primită de la stat, împreună cu ce v-ați salvat într-un fond de pensii privat? Sau vreți să culegeți cu adevărat roadele muncii voastre?

Deschideți-vă ochii; sunt multe firme, mici, medii și mari care au valori corecte și care nu fac mizerii în aceste zile (sunt subiectiv, dar lucrez cu clienți foarte mișto care nu au dat oameni afară aiurea). Freelancing-ul și antreprenoriatul reprezintă soluții, dar apucați-vă de ieri să vă construiți „tranziția”, că nu este atât de simplă.

Nu uitați ce contează cu adevărat: cei dragi, familia, iubirea, dragostea, spiritualitatea și (foarte important) sănătatea. Banii vin și pleacă, timpul doar pleacă. Job-ul nu este niciodată o „familie”; nici măcar când îl faci cu soțul/ soția/ iubitul/ iubita, fiindcă problemele de birou trebuie să „dispară” odată ce ai ajuns acasă.