Scrâșnetul de metal al litoralului românesc

Zgomotul de metal pe metal este una din cele mai îngrozitoare experiențe pentru urechea umană. Simți cum ți se scurg creierii, cu puțin ghinion se lasă și cu miros îngrozitor, nu știi unde să fugi. Cam așa te simți și când ajungi plin de speranță pe litoralul Mării Negre, acest „cel mai bun vecin al nostru” cum a declarat acum mulți ani unul dintre politicienii noștri.

Este litoralul NOSTRU.

Dacă v-ați uitat la Nea Mărin miliardar, un film din 1979, este acolo o scenă unde recepționerul unui hotel răspunde la fiecare telefon cu „nu avem locuri”, indiferent de telefon. Bineînțeles că pentru o „pilă”, există și locuri. Sărim vreo 40 de ani, nu s-a schimbat nimic, atitudinea este la fel de scârboasă. Pe litoralul NOSTRU, să ne înțelegem! De peste 40 de ani atitudinea este aceeași, dar în fiecare an suntem șocați de cât de mizerabile sunt serviciile. Păi dacă personalul nou de la mare învață meserie de la cei vechi, ce valori credeți că le vor fi transmise?

Suntem toleranți dar ne așteptăm ca lucrurile să se schimbe.

Este foarte amuzant cum foarte mulți români dau feedback pozitiv locurilor pe unde merg, chiar dacă au experiențe odioase în acele locuri. Să vă dau un exemplu: la Azimuth Beach nu veți găsi decât feedback-uri pozitive. Avem DJ-i live, mâncare făcută de maître d’, vedete, peisaje instagramabile, este un loc unde foștii de la Kazeboo de acum 10 ani ce se mutaseră la Fratelli, la Nuba etc au aterizat în 2022. Și totuși, dacă mergeți la toalete veți găsi un peisaj ce poate lejer concura cu toaleta din Desperado. Aceeași situație la altă plajă frumoasă, Massaranduba Beach unde băile zici că sunt haznale de război. Nu veți vedea feedback-uri legate de aceste situații, deși este plin de domnișoare ce pozează drept prințese finuțe, care chiar nu știu ce fac atunci când natura le cheamă. Noi le-am dat acest feedback în persoană, scriu acest articol, chiar nu știu ce aș mai putea să fac!

Pe litoral ești veșnic în tensiune, aștepți tot timpul să fii jecmănit.

Vorbeam cu prietenii mei, cu toții când ajungem pe litoral ne simțim ca și cum toți încearcă să ne jecmănească, să ne jupoaie, să ne țepuiască. Atitudinea celor din HORECA ajută și ea la acest sentiment și nimic nu ilustrează mai bine acest lucru decât răspunsul celor de la Phoenicia Boutique Hotel dat la review-ul meu pe Google:

Efectiv nu m-au contrazis cu nimic, mi-au spus că sunt neînțelegător și au finalizat cu „nu schimbăm noi complexul pentru tine” și cu „de-aia ai o voce să scrii despre ce vrem noi să scrii”. Și ăștia sunt din grupul Phoenicia, controlat de către Murad, marele promotor al litoralului românesc. Citeam pe net și opiniile unor horecari de la malul mării, care înjurau turiștii și pe cei care le lăsau puținele review-uri negative.

Și totuși, litoralul nostru.

De ce mergem pe litoralul românesc? În primul rând fiindcă este aproape. Da, pentru vacanțe lungi mergem în alte țări (duh), însă pentru escapade de un weekend litoralul este foarte aproape. Dacă mergi de sâmbătă până luni (ca oamenii buni), scapi și de traficul pe autostradă. În al doilea rând, istoric, iubesc marea. Mării i-am strigat durerile, bucuriile, dragostea mea. Valurile sunt cele care mi-au calmat tumultul atunci când sufletul meu zbuciumat urla. Briza este cea care m-a făcut să uit de parfumul unor iubiri trecute și care m-a învățat să mă îndrăgostesc din nou. În al treilea rând, plaja și intrarea în apă în zona Năvodari – Mamaia – Constanța este perfectă pentru cei cu familii sau pentru cei care nu știu să înoate. Poți intra în siguranță în apă cu copii mici (când marea este liniștită, bineînțeles), te poți distra în siguranță (dacă nu te aventurezi după geamandură ca mulți cretini), nisipul este bun (când nu are reziduuri umane sau lăsate de oameni în el).

În al patrulea rând, mai dai și de experiențe pozitive. Infinity Beach, restaurantul CAU, cu siguranță mai sunt și altele. Da, foarte probabil că niciun local nu își menține calitatea, dar mai dai și de experiențe pozitive. Și da, când vezi bucuria pe chipul copilului tău, îți mai trece temporar și supărarea pe calitatea serviciilor (dar nu o uiți, dovadă acest articol).

Soluții, nu doar probleme.

Soluția cred că este înființarea unei Agenții a Litoralului, în subordinea Ministerului Turismului, care să fie responsabilă de îmbunătățirea condițiilor de pregătire a personalului, de creșterea calității serviciilor și de atragerea unor investitori (hoteluri de lanț) pe litoralul românesc. Vorbim de coordonarea controalelor ANPC și DSP la operatorii comerciali de pe litoral, oferirea de cursuri gratuite de formare a personalului HORECA, importul de personal din alte țări (Filipine, Malaezia, Indonezia etc) dacă românii nu au chef să muncească, analizarea „stelelor” oferite fiecărui hotel etc. Această Agenție ar trebui să fie complet transparentă, să se știe exact ce acțiuni se fac pentru ca operatorii din turism să le ia în serios și să își aducă operațiunile la un standard înalt de calitate.

Da, nu am nicio formare pe zona aceasta de turism, însă din experiența mea de management pot spune că un organism care să stabilească niște standarde în industrie, niște pași de urmat și care să implementeze acești pași poate să facă diferența. Dacă nu, well, la anul ne plângem la f