Este început de trimestru, pentru multe companii este fie mijloc de an fiscal, fie final de an fiscal, timp al analizelor, al concluziilor și (bineînțeles) al concedierilor. Unul dintre jocurile preferate (not) din vremurile corporatiste era întrebarea “which department is going to get axed this time?”. Până când a urmat al nostru…
Concedierea nu este ceva personal (tot timpul).
Pe vremuri, atunci când părinții ne spuneau că dacă învățăm și muncim cinstit și facem performanță suntem promovați, cei care erau dați afară erau loazele și frecangii. Niște mulți ani mai târziu, când contează ce crede lumea că faci, nu ce faci și când contează să scoți pe gură keywords și soundbytes, nu să spui articulat și eficient ce anume ar trebui făcut (și să fie făcut), cei care sunt dați afară sunt deseori cei mai merituoși.
S-ar putea să ai cel mai mare bonus și să fii propus pentru top performers, key talents etc dar să fii în departamentul sau în rolul care este trimis la gunoi. S-ar putea să fii „elder-ul” firmei, cel la care vin toți (inclusiv GM-ul) să îl consulte în legătură cu deciziile grele; pici la „too long in the company, too expensive, too old, axe him/her”. Și când ești la peste 40 de ani și știi că găsitul unui job nou este o provocare, treaba devine extrem de personală, chiar dacă procesul de concediere nu a fost unul personal.
Adică, atunci când ți se comunică că nu este o „decizie personală”, le poți spune că pentru ei nu este una personală, pentru tine este una FOARTE personală.
Acționează ca și cum ai fi concediat.
Am spus-o și acum doi ani, o spun și acum: pregătește-te să fii dat afară. Procentul celor care își încep și își încheie cariera în aceeași companie (cu excepția celor de stat) este foarte mic. Așa că da, foarte probabil să fii dat afară. Și dacă tot este probabil, la fel ca în risk management, pregătește-te să fii dat afară. Ce înseamnă asta?
- Pune bani deoparte. Dacă nu ai făcut-o până acum, fă-o acum. Trebuie să ai destul cât să „supraviețuiești” un an fără venituri.
- Activează-ți „rețeaua”: prieteni, oameni influenți, colegi, foști colegi, competiție, distribuție, parteneri etc. Lumea trebuie să știe că exiști.
- Creează-ți o imagine de profesionist de succes. Acei „silent heroes” rămân silent și puțin cunoscuți. Fă-te vizibil prin conținut de calitate, prin value-first, prin participarea la evenimente etc. Fă-ți un brand.
- Solicită ajutorul unor profesioniști care să te pregătească de următorii pași în carieră. Career coach-i reali, nu de ăia zburați din multinaționale pe ușa din dos, personal branding experts, executive coaches. Dacă aveți nevoie de ajutor, vă pun în legătură cu profesioniști adevărați, nu de ăia inventați pe TikTok.
- Caută surse de venit pasiv, side-hustles, investiții, ceva să producă bani. Servicii online, consultanță, chirii, acțiuni, chiar și Crypto dacă te ține să lucrezi pe o piață a impostorilor.
- Învață zilnic ceva nou, nu o freca pe seriale și filme pe Netflix, HBO, Prime, Sky și ce dracu o mai fi. Timpul pierdut nu ți-l dă nimeni înapoi, banii pierduți se pot recupera.
Și totuși, ești concediat astăzi, ce faci?
Să zicem că tocmai ai primit decizia de concediere, din diverse motive: reorganizare internă, ratarea KPI-urilor, reducere personal etc. În primul și în primul rând, nimeni nu te poate presa să semnezi ceva ASTĂZI. Orice presiune se numește „hărțuire” și intră sub incidențele legii 202/2002, modificată prin legea 167/2020.
În al doilea rând, imediat te consulți cu un avocat pe dreptul muncii – da, costă, dar măcar pentru atât trebuie să ai niște bani pregătiți. De cele mai multe ori avocatul te ajută să obții mult mai multe salarii compensatorii în cadrul unei negocieri dure.
În al treilea rând, te uiți la toate opțiunile calm: salarii compensatorii, opțiuni de exit, job-uri alternative, antreprenoriat. Uneori nu merită să te cerți luni în șir cu o companie, este mai sănătos și mai profitabil să sari în următoarea barcă.
Deciziile pe care le iei trebuie să fie informate, de aceea trebuie să te pregătești; și cum spunea, dacă te prinde nepregătit, temporizează cât de mult poți ca să ai timp să îți pregătești poziția.
Vreau să le fac rău! Fac plângeri pe GDPR, NIS, DORA și tot ce mai prind.
În viața mea am văzut mulți angajați ce și-au atacat foștii angajatori pe diverse direcții – conformitatea cu GDPR este printre cele mai folosite. Îmi pare rău să vă spun că efectul asupra companiilor este foarte limitat – o amendă pe care angajatorul o ia, o contestă, o plătește, repară neconformitățile și merge mai departe. În business ai zile când câștigi și zile când pierzi (zile bune, zile rele); nimeni nu suferă după banii pierduți, poate sunt unii dați afară și aia este.
Nu, soluția nu este niciodată conflictul (decât dacă fostul angajator este agresiv și malefic, moment în care da, dai ce este mai bun din tine). Gândiți-vă câte firme au trecut prin crize uriașe de PR și o duc minunat acuma (TESLA nu prea o duce rău, nu?).
Poziția pe care o recomand este una de win-win, de negociere continuă, cu cărțile pe masă. Da, trebuie să proiectezi o poziție de putere, ca să înțeleagă și viitorul fost angajator că va fi un win-win sau un lose-lose.
Pfuuuu, am scăpat de acest val de concedieri!
Bravo, felicitări! Acum ai trei luni să te pregătești să fii concediat și să faci toți pașii de mai sus. Da, fii pregătit, strânge niște bani și vezi ce oportunități sunt în piață și construiește ACUM pe ele! Mâine va fi prea târziu!
2 comentarii Adaugă comentariu
Am avut „placerea” in 2009, dupa 10 ani de radio. Din astia, 7 ani am pierdut fiecare duminica (aveam 6 ore de emisiune), veneam si racita, ca mureau ascultatorii fara mine. Numar pe deget duminicile luate libere (ca era mare tambalau ca se rupe Timisoara in 2 fara mine). Cand ne-au dat afara, ca s-a inchis radioul, nu s-a mai plans nimeni ca intra ascultatorii in depresie. Ne-au zis bye si gata.
Norocul meu prostesc este ca incepusem sa pierd timpul de niste ani cu web designul si asta m-a salvat, ca job la radio nu gaseai la salariu decent. Asa ca am tras vreo 4 luni cate 12-15 ore pe zi, pe fostul Elance, pana am prins un pic de cheag. Apoi a fost o idee mai usor.
Am restartat firma in 2019, cand am emigrat, si anul ala am castigat fenomenala suma de 600 de dolari 😀
Apoi, iar cu nopti nedormite, am reusit sa prind din nou un pic de cheag si merge in fiecare an tot mai bine.
E imposibil sa nu o iei personal (desi nu este, teoretic) si am suferit ca un animal in 2009, cand am ramas pe drumuri. Mizerii nu le-am facut angajatorilor (nu aveam de ce) si incerc peste tot sa nu fac valuri nici cu partenerii de afaceri si nici cu clienti. Cel mai bine este sa incerci sa fii un om decent, sa-ti faci treaba cat poti de bine si sa lasi loc de buna ziua.
Nu prea ar trebui sa fii luat prin surprindere. Ar trebui sa vezi ca nu prea e de lucru, ca nu ai proiect, de cele mai multe ori ti se cam pune in vedere si daca nu, citeste printre randuri. Foarte rar e de pe o zi pe alta daca nu ai facut vreo tampenie crasa.
Foarte bine ai punctat dar mai adaug:
1) Nu planui vacanta de o luna in Italia(cunosc caz) pt ca ai luat multe compensatorii, si asa ai avut destul timp liber la lucru din lipsa unui proiect.
2) Cauta si invata tehnologii/skill-uri noi, nu astepta compensatoriile si apoi … „vad eu”.
Situatia e foarte maro in IT de exemplu, stiu cazuri ce cauta de un an si nu gasesc nimic.