Am fost în ultimele 12 luni în numeroase localități prin țară, pe la diverși clienți sau evenimente. Parte a acestor experiențe, am lucrat din aceste localități, prin unele doar am trecut și de unele doar am auzit. O mare parte dintre acestea sunt localități ce efectiv nu au nicio șansă – localități ale nimănui. Știu că voi înfuria pe mulți, însă acest articol trebuia scris.
Depopularea României rurale.
Numărul locuitorilor din satele românești scade foarte rapid. Tinerii nu au niciun viitor în aceste sate sau comune, pleacă fie la oraș fie direct în străinătate. Este plin de localități părăsite, cu zero locuitori. Unele dintre ele ar putea face parte din programe precum „o casă la 1 EUR” precum în Italia, însă majoritatea sunt gata, terminate. Trebuie dărâmate, șterse cu totul din „infrastructura” României și mers mai departe.
Sunt însă multe sate sau comune ce ar putea fi „recuperate”. Multe dintre ele au fost distruse de corupție, nepăsare și nerespectarea legislației – de exemplu, stilul arhitectural s-a pierdut odată ce au început diverși să construiască orori arhitecturale. Unul dintre obiectivele programului Antreprenorești din Romanian Business Leaders este revitalizarea satului românesc, readucerea „fiilor satului” în vatră, pornirea unor business-uri locale și (foarte important) conservarea fondului arhitectural prin parteneriate cu arhitecți care să creeze norme privind ce se poate construi în fiecare sat. Așa cum se face în Germania, Franța, Elveția, Austria etc. Astfel, aceste localități pot fi „recuperate” și transformate în „oaze” de agroturism, cu producători locali, servicii locale etc.
Însă această viziune are nevoie de un ingredient-cheie: infrastructură. Este nevoie de șosele, căi ferate (mai ales căi ferate), electricitate, gaz, canalizare. Nu ai cum să te aștepți să vină turiștii dacă trebuie să schimbe șapte mijloace de transport ca să ajungă într-o localitate. Aeroporturi în apropiere, linii de autobuz, linii de tren etc.
Eșecul României urbane.
Centralismul românesc, axat doar pe dezvoltarea Bucureștiului, a dus la concentrarea a 20% din populația României în zona metropolitană București. În scripte, Bucureștiul are vreo 2 milioane de locuitori, în mod real vreo 4 milioane de oameni sunt zilnic în București. Și cam un milion de mașini. Orașul efectiv nu „susține” atâția oameni.
Eșalonul secund de orașe este reprezentat de aceleași Cluj-Napoca, Timișoara și Iași (era și Constanța dar corupția endemică l-a scos din ecuație). Vin din spate orașe precum Oradea, Craiova, Târgu Mureș, Sibiu, Brașov, însă nu există comparație cu triada de mai sus. Acest lucru se vede și în infrastructura de transport (număr de zboruri și trenuri către aceste trei localități) și în numărul de evenimente organizate.
Evenimentele Business Evolution din 2024-2025 au loc în orașe în care nu am mai fost efectiv – Satu Mare, Suceava, Arad, Pitești, Tulcea, Bacău, Piatra Neamț și altele. Am remarcat și eu și colegii mei o „foame” de conținut de business și de training-uri în aceste orașe, de aceea evenimentele organizate au fost full ochi. Însă sunt orașe în care mediul de business dorește „mai mult”, sunt orașe în care mediul de business este unul obedient politic și care nu vede oportunitățile aduse de noua ordine mondială care se joacă în aceste zile. Comunități de oameni de afaceri ce mereu se plâng de „taxe mari” în loc să se plângă de corupție, birocrație, legislație arhaică. Nu de alta, dar să nu supere „stăpânirea”.
Sunt orașe ce ar avea un potențial turistic enorm, orașe ce însă efectiv se scufundă sub corupția și incompetența autorităților locale. Le vezi situate la coada PIB-ului în clasamentul localităților. Dacă îi întrebi de sănătate, vor găsi „explicații” (războiul din Ucraina, inflația, „nu ai cu cine”) pentru eșecul lor, nu și soluții. Doamne Ferește să se atingă cineva de stăpânirea locală ce ține comunitatea de business în foame!
Inteligența artificială resetează regulile jocului.
Încă nu ne dăm seama de potențialul disruptiv al tehnologiilor ce se dezvoltă, având în spate AI. Ceea ce este însă clar este faptul că se schimbă total regulile jocului, așa cum s-au schimbat în momentul în care algoritmii de SEO și căutare au schimbat fața marketingului global. Ca business, nu îți mai poți permite să gândești doar local. Trebuie să gândești regional și în special internațional!
Să vă dau un exemplu: ai o mică pensiune în zona Cheile Bicazului. De câte ori ai întrebat ChatGPT despre best practices de promovare a unei pensiuni rustice aflată într-o zonă montană, best practice-uri luate de peste tot din lume? Nu de alta, dar le-a indexat pe toate… De câte ori ai întrebat ChatGPT ce legume ar fi mai ușor să cultivi tu și ce meniuri ar trebui să stabilești în funcție de anotimp? Nu de alta, dar toate pensiunile au fix aceleași meniuri, cu ingrediente luate din Selgros. Ce activități de digital marketing ai putea organiza? Ce activități de social media?
Cum te-ai putea parteneria cu jucători locali, ca să oferi servicii adiționale, de experiențe turistice, vizite, activități, degustări etc? Din nou, un ChatGPT, Gemini, Copilot, Grok etc te pot ajuta să îți dea idei la care nu te-ai mai gândit. Iar primii care le vor implementa vor fi și cei care vor câștiga cel mai bine!
Cei din administrația locală pot folosi AI să înțeleagă mai bine modul în care oamenii se deplasează prin oraș/ localitate. Am lucrat la un studiu de caz, încă nepublicat, pentru o companie de telecomunicații ce a lucrat cu o administrație locală pentru monitorizarea traficului persoanelor în oraș, pe baza triangulării GSM. Din punct de vedere data protection s-au pseudonimizat identificatorii unici și apoi datele au fost agregate, pentru a fi anonimizate. Însă s-au văzut locurile unde se strâng oamenii și rutele luate. Acest lucru ajută administrația locală să creeze un masterplan de transport local bazat pe date, inclusiv piste de biciclete, linii de transport intra-urbane, căi ferate și de tramvaie etc. Ca ceva finuț, pentru jorjiști, apropo de orașul de 15 minute, majoritatea rutelor folosite de către localnici nu depășeau 15 minute de deplasare.
Capra vecinului – moartea localităților.
Ce mă frapează este faptul că producătorii nu vor să se asocieze. Se urăsc cu pasiune între ei și degeaba încerci să faci o asociere la nivel de localitate, arareori iese ceva. Mai bine se scufundă separați decât să se ridice împreună. Am sute de exemple în care producătorii români de orice nu se asociază, siguri fiindcă că asociații îi vor fura. Prețurile rămân necompetitive, nu se pot crea experiențe, nu există nicio sinergie. Și business-urile și investițiile se duc în alte zone. Apoi românii se plâng că există conspirații împotriva lor. Nu, există doar reticența investitorilor de a lucra cu mulți și mici.
Revenind, sunt localități cu potențial mare, care însă sunt sugrumate de corupție, incompetență și birocrație. Pentru mine orașul-șoc este Brăila, fost porto-franco, cu o arhitectură superbă și o dispunere geografică aproape perfectă. Oraș al culturii, oraș al unor oameni de valoare din România, acum este o groapă, o ruină.
Și oamenii votează aceleași hahalere care fac tinerii să plece. Oraș la Dunăre, ce ar putea primi sute de mii de turiști anual, este o ruină aproape părăsită, fără niciun viitor. Un oraș al nimănui. Și este nevoie ca oamenii de valoare care au mai rămas, dar și cei care au plecat, să se unească și să creeze o inițiativă, o sinergie care să „salveze” acest oraș. Merită un destin precum cel al Oradiei, întrucât are cu ce. Întrebarea este dacă mai are cu cine…
