Convocarea CSAT în urma rezultatelor testărilor din educație

Cunoaștem cu toții rezultatele comunicate de către echipa Brio în urma testării naționale de literație: doar 11% din elevii între 6 și 14 ani înțeleg ce citesc, sunt capabili să formuleze o concluzie și să facă interpretări. 89% din elevii între 6 și 14 ani nu pot să facă aceste lucruri.

Contestăm metoda, nu rezultatul.

Bineînțeles că și aceste rezultate, la fel ca rezultatele testărilor internaționale PISA, sunt contestate. Gabi Bartic, CEO BRIO, a adresat o parte din aceste obiecții. Niciun test nu este perfect, însă el vine să dea un snapshot, o „fotografie” a nivelului de literație al elevilor români. Privindu-l însă comparativ cu rezultatele testării PISA din 2018, cam aceasta este realitatea. Deși, bineînțeles, și la acea vreme testele PISA au fost contestate. Cel mai vocal chiar de către fostul ministru al învățământului, Ecaterina „Abramburica” Andronescu.

Vă mai amintiți ce note bune erau la bacalaureat, cum toată lumea lua note decente? Cum s-au introdus camerele de supraveghere, cum a picat procentajul de promovabilitate cu 23 de puncte. 23 de procente, vă dați seama? Și acest lucru se întâmpla în 2011, acum 12 ani. Atunci s-a spus că camerele i-au stresat pe elevi, de aceea au picat.

Știm situația, unde sunt vinovații?

Când zic că știm situația, o știm încă din 2011 când am avut prima „poză” reală a învățământului românesc la examenul de bacalaureat. De 12 ani știm bine cu ce ne confruntăm dar nu știm și nu vrem să adresăm problemele. Declarativ, o facem – ambele mandate ale Președintelui Klaus Iohannis se bazează pe strategia de țară „România Educată”.

Pandemia a expus modul de predare al învățătorilor și al elevilor către părinți, aceștia având ocazia să vadă cu ce se confruntă odraslele lor la ore. De asemenea, profesorii și învățătorii au avut ocazia să vadă cât de mult le pasă părinților de școală. Aflați între dezinteresul cadrelor didactice și dezinteresul părinților, elevii intră în viață cu stângul. Viitorul țării se clatină.

Părinții dau vina pe profesori, profesorii pe părinți, cu toții dau vina pe sistem.

Este prea mult zgomot, toată lumea are idei. Adevărul este că la ora actuală avem elevi, profesori și învățători, părinți și sistem. Schimbări majore este clar că nu se pot face – s-au încercat chestii cu materiile, cu programa școlară, cu manualele alternative. Cu aceste schimbări am ajuns la această realitate din care trebuie să ieșim. Este clar că „sistemul” se opune oricărei schimbări dar tolerează micile schimbări. De aici trebuie plecat – change management.

Digitalizare – proiecte pilot, replicabile pe diverse instituții de învățământ. Reducerea numărului de Inspectorate Școlare Județene. Schimb de bune practici cu profesori și învățători din alte țări. Pilotarea unor sisteme de testare digitală și evaluare a cadrelor didactice. Totul într-un plan de țară, un fel de REPB – România Educată Pe Bune.

Care este faza cu CSAT?

Consiliul Suprem de Apărare al Țării este convocat de fiecare dată când apare o nasolie – război, pandemie, dezastre etc. Aici vorbim de un dezastru național. Țările cu oameni proști dispar sau devin state eșuate. România are toate șansele la un asemenea grad de analfabetism funcțional să devină stat eșuat. Pentru ca lucrurile să fie luate în serios, este nevoie de CSAT.

Ca o concluzie.

Nu mă aștept la schimbări, și așa cum toți prietenii mei (fără excepție) își pregătesc copiii pentru un învățământ superior sau chiar liceal în străinătate, o fac și eu. Este cumva ironic, de peste 40 de ani învățământul românesc se concentrează pe pregătirea elitelor, nivelul de predare fiind unul prea „alert” pentru elevii mediocrii sau slabi, iar elitele decolează din România cu prima ocazie.

Asta nu înseamnă că nu putem face mici schimbări acestui sistem cangrenat. Putem face multe. Cât mai stăm pe aici.