Ador să citesc știri despre industria IT din România, copilul răsfățat al intelectualității românești. Începând de la „a doua limbă vorbită la Microsoft este limba română” (excelentă metafora lansată acum aproape 20 de ani de Victor Kapra, metaforă pe care nu s-a obosit absolut nimeni să o verifice; a fost nevoie ca Victor să o demonteze explicit, dar tot mai este folosită și astăzi) la „România are cei mai buni specialiști de IT”, credem că suntem buricul pământului în IT. Leșin de râs când aud că Clujul este acest Silicon Valley al Europei de Est (câți unicorni de IT au pornit din Cluj? Exact) sau că rupem norma în proiecte de digitalizare.
Realitate: România stă cel mai prost la digitalizare în Europa.
Yep, avem cei mai buni IT-iști și cele mai bune firme dar printr-o conjunctură proastă a istoriei, context geo-politic și uneltiri ale iudeo-masonilor conduși de Soroș, suntem în epoca de piatră:
Am vorbit despre aceste subiecte în episoadele de Naked Digital Transformation făcute împreună cu Alexandra. Sunt foarte multe motive pentru care multe proiecte de transformare digitală eșuează, însă cultura din firmele de IT din România este o cauză majoră de eșec. În cele de mai jos am să încerc să explic de ce se întâmplă acest lucru.
Conformitatea (compliance) este un moft.
Marea majoritate a companiilor de IT au un cod de conduită (denumit code of conduct, sau Standards of Business, sau Standards of Business Conduct) intern, care detaliază clar ce se poate face și ce nu se poate face. Multe dintre aceste coduri de conduită detaliază în clar exemple din trecut de încălcări ale standardelor, atât din punct de vedere legal cât și de punct de vedere moral. În aceste coduri de conduită se detaliază inclusiv modul în care conformitatea este monitorizată, căi de notificare și escaladare, posibile consecințe. Din păcate, în mult prea multe cazuri aceste documente există doar ca să fie și ele acolo, nu le citește nici dracu. Am întâlnit multe cazuri în care clienți ai unor clienți de-ai mei voiau să îi forțeze să facă chestii neconforme ca furnizori și am fost nevoit să îi îndrum spre propriile lor coduri de conduită (pe care chiar erau mirați să le descopere). Din păcate în multe firme conformitatea cu legile și cu regulile interne este considerată a fi un moft.
„Tu știi cine îți plătește ție salariul?”.
Ca responsabil cu conformitatea într-o firmă (Compliance Officer, Compliance Manager etc) auzi deseori această frază, atunci când vrei să auditezi o acțiune de marketing, vânzări, operațiuni care pare a fi „ciudată”. Pui întrebări, intri în detalii și la un moment dat vine mizeria asta de niciunde. Este amuzant cum în mod repetat încălcările de conformitate duc la efecte legale, la clienți pierduți, la încredere pierdută. Din nou și din nou. Și din păcate, în România, avem o problemă cu responsabilitatea și cu seriozitatea. Firmele văd obiectivele pe termen scurt, nu pe termen lung.
„Facturăm acum că mâine am altă treabă”.
Cazul QL nu este singular. De fapt am putea spune că a devenit aproape normă în industria de IT, ramura de Managed Services, ca managerii să „vândă” seniori în proiecte pe care apoi să îi înlocuiască cu juniori. Și nu vorbim de IT, în zona de agenții este la fel. Când eram director de marketing aveam surpriza să primesc la pitch agenții care veneau cu fel de fel de gurus, ca apoi să fiu nevoit să îmi sun client service-ul fiindcă ceva junior făcuse o nefăcută, junior care în loc să facă ucenicie era pus să facă chestii de senior pentru care nu avea încă experiență. Faza este că până și clienții știu de aceste practici neconforme pe care însă le acceptă fiindcă li se spune verde în față că nu sunt seniori disponibili, că nu sunt resurse și că dacă nu acceptă status quo-ul proiectul nu va fi livrat. Așa că proiectele sunt livrate cum sunt livrate („hai c-a luat-o, merge și-așa”), facturate, încasate (când sunt încasate) și totul merge mai departe. Prost.
QL a avut ghinion. Dar nu este un caz singular.
Deputatul Radu Molnar de la USR are o postare în care spune așa: „Este deosebit de important să redăm încrederea investitorilor și a angajaților că la Cluj și în România industria IT este tratată cu maximă seriozitate”. Dăm scroll în sus și ne uităm din nou la rezultatele DESI, în care România este codașa Europei. În România industria de IT a fost odată tratată cu maximă seriozitate, acum au rămas o mână de firme bune de IT care chiar fac treabă. În rest, repet, ce vedem la QL vedem aproape în întreaga industrie de managed services.
Care este faza cu cultura organizațională?
Marea majoritate a firmelor românești au un standards of conduct publicat undeva – fie sosit de la corporație, fie dezvoltat local. Însă dacă management-ul companiei nu se asigură că angajații sunt train-uiți și că înțeleg (prin teste la intervale regulare) ce pot și nu pot să facă, cultura organizațională va înclina către „facem ce trebuie făcut să iasă indicatorii” versus „facem ce este corect ca să iasă indicatorii”.
Ce trebuie făcut?
Ca să putem spune că în România industria IT este tratată cu maximă seriozitate, trebuie să ne aplecăm asupra conceptului de cadru de conformitate (compliance framework): o analiză completă a cadrului legal (și moral) care trebuie respectat de către o organizație, o matrice de riscuri legate de lipsa conformității, adresarea acestor riscuri cu măsuri tehnice, organizaționale, legale și dezvoltarea unor controale de conformitate (hard și soft) precum și a unui sistem de monitorizare. Trebuie ieșit din paradigma „facem un standards of conduct fiindcă ne cer furnizorii internaționali” și să operaționalizăm aceste „standards of conduct” prin intermediul unor politici și proceduri simple, concrete și ușor de urmărit.
Faza amuzantă, de încheiere.
La fiecare poveste de asta scursă în presă, aud că headquarter-ul este surprins de ce s-a întâmplat. Bullshit. Headquarter-ul știe tot ce se întâmplă în filialele sale, iar când vine vorba de România, știe și cine cu cine. Nu de alta, dar se dau românii noștri în gât între ei precum odată la Marea Poartă mergeau ai noștri cu jalba. Vechile obiceiuri nu se pierd. Deci în cazul QL, au știut în detaliu tot ce se întâmplă, toate practicile. De ce nu au acționat? Dragii mei, this is the right question.
