Road to 50

Un ilustru recruiter român, cunoscut și pentru plăcerea sa de a emite judecăți precum un krisinitor la stabor, a spus pe LinkedIn așa: „Pentru marea majoritate a oamenilor, pe la 50 de ani începe declinul în carieră (și nu doar acolo), când încep să se năruie toate. Frustrarea nu mai poate fi refulată, vine și depresia, cercul vicios de fier se închide, bineînțeles că nimeni nu vrea să angajeze frustrați și deprimați la ei în firmă, vine frica, bineînțeles că nimeni nu vrea să vadă panică și furie la el în firmă… și apoi e gata”.

Postarea stă la baza unui chestionar despre modul în care cineva ar trebui să se pregătească pentru acest „declin” ce se pare că are loc la 50 de ani, conform opiniei distinsului recruiter. Acesta își bazează judecata pe experiența sa, spunând că „Da, 30 de ani în care angajatorii îmi spun în permanență că (și de ce) nu ar vrea angajați peste 50. Și nici măcar unul singur nu a arătat vreo preferință pentru această vîrstă”. Ciudat, cunosc un important start-up românesc ce a luat o nouă rundă de finanțare de la un mare fond de investiții, care tocmai și-a angajat un CEO din Statele Unite ce are cu bine peste 50 de ani. Cunosc de asemenea mulți manageri de peste 50 de ani ce și-au schimbat job-ul în această perioadă și nu pot spune că a început declinul lor în carieră. Mă rog, nu or fi lucrat angajatorii lor cu celebrul recruiter sau nu au ca obligație de serviciu angajarea unor oameni tineri ce iau și soldă pe lângă salariu.

Dar să lăsăm deoparte pe acest respectabil recruiter al cărui nume nu îl pun aici pentru simplul motiv că nu el este subiectul postării, ci postarea sa este un simplu catalizator pentru articolul meu.

Tocmai am împlinit 41 de ani. La fel ca la împlinirea vârstei de 40 de ani, mi-am făcut un „performance review” și am mai modificat la plan diverse chestii. Pe scurt, the road to 50 arată în felul următor (fără detalii, doar „helicopter view”):

Carieră:

• Stay relevant – particip la conferințe, scriu articole, dezbat pe LinkedIn aspecte de business; particip la discuțiile din comunități, mențin legătura cu peers din țară și din străinătate, vorbesc la evenimente internaționale (BIG DATA LDN, Insurance in a Digital World etc).
• Stay up-to-date – particip la cursuri (nu doar pe GDPR), mi-am reînnoit certificarea de ECPC-DPO la Maastricht University, îmi pregătesc un „pipeline” de cursuri plătite de business și privacy.
• Race ahead – evaluez tot timpul unde va fi piața în 1,3, 5 ani și mă pregătesc pentru evoluția pieței. Transformarea digitală va arăta cu totul diferit peste 3 ani, vom vedea noi nivele de automatizare și plăți, noi job-uri vor fi „robotizate” în timp ce noi roluri vor apărea. Ca să pot să fac acest lucru trebuie să mă documentez continuu – asta înseamnă 2h pe zi de citit chestii avangardiste; mă aștept ca 80% din ce citesc să fie total pe lângă, dar acel 20% mă va ajuta să fiu acolo unde trebuie să fiu la momentul potrivit. Ca un hint, acum mă joc cu cloud infra și cu B2B2C Platforms. Pe lângă privacy, bineînțeles.

Financials:

• Stabilitate – La 50 de ani ai nevoie de o stabilitate deoarece copiii cresc, cei dragi îmbătrânesc și trebuie să te bazezi pe niște cashflow care să poată fi disponibil urgent la nevoie. Asta înseamnă că trebuie să existe niște bunuri imobile și mobile ce pot fi tranzacționate ușor. Trebuie să existe destui bani prin conturi cât să poți trăi vreo doi ani fără niciun fel de venit (vezi cum a lovit pandemia pe cei din HORECA, transporturi, showbiz și business-uri asociate) și să susții educația copiilor. De asemenea trebuie să existe resurse în bancă care să îi ajute pe cei dragi să treacă de momentul dispariției tale, dacă ești chemat din această lume.
• Mobilitate – am învățat de la un GM că dacă nu ești mobil te lenevești. De aceea am ajuns să prefer chiria creditului (deși am din ambele) și să înțeleg de ce oamenii în Vest preferă să închirieze decât să locuiască într-o casă pe numele lor. Și da, dacă au o casă pe numele lor o dau la închiriat. Când ai un mindset mobil te vei feri să strângi aiurea lucruri prin casă deoarece îți va fi foarte greu să le muți și oricum nu ai nevoie de ele – lucru învățat la ultima mutare când majoritatea lucrurilor au rămas în vechea casă (și stau acolo).
• Creștere – trebuie să existe un „fond de investiții” ce să îți permită să investești strategic în business-uri inteligente. Sunt membru Techangels și Romanian Business Leaders (în cadrul căreia activez ca voluntar în proiecte precum RePatriot, Antreprenoria și în unul care acum se „coace”). Țin aproape de toate oportunitățile care apar și când va fi momentul să investesc strategic o voi face (poate chiar într-un nou business).

Personal:

• Corpul meu, templul sufletului meu – dacă ceva este afectat de trecerea timpului acela este corpul. Mi-am luat antrenor personal, merg regulat la sală, îmi voi regla și dieta mai bine pentru a încetini procesul de îmbătrânire. Facturile abuzurilor din tinerețe se decontează astăzi și se vor deconta înzecit mâine, deci lucrez la un echilibru.
• Prevenție – toată viața mi-a fost frică să îmi fac analizele și când mi le-am făcut la începutul acestui an ele arătau mult mai bine decât mă așteptam. Așa că mi le voi face regulat pentru a identifica din timp diversele porcării ce apar odată cu trecerea anilor.
• Sănătate mentală – observ cu îngrijorare cum în jurul meu lumea a luat-o razna cu totul. Și îmi dau seama că pandemia de COVID-19 și-a pus amprenta și asupra mea, cu siguranță. Chiar dacă m-am ferit cu succes de boală, m-am vaccinat, cu siguranță lipsa interacțiunii sociale mi-a afectat și mie (într-o mai mică sau mai mare măsură) sănătatea mentală. De aceea încerc tot timpul să vorbesc cu cei dragi, cu prieteni dar și cu oameni din afara „bulei” mele. Încerc să mă țin departe de conflicte, încerc să nu dau judecăți staboriste ca recruiter-ul de mai sus, încerc să nu mă încarc negativ. Nu îmi iese de fiecare dată, social media este un ceaun plin cu cele mai sofisticate otrăvuri mondiale, însă în același timp reprezintă oportunitatea de a munci, interacționa și de a face bine.
• Impact – îmi dau seama că rolul nostru pe această planetă nu este doar de a trece prin viață ca cuțitul prin brânză așteptând ce este „dincolo” sau moartea, în funcție de credința sau convingerea filozofică a fiecăruia. Fiecare dintre noi poate contribui mai mult sau mai puțin la bunăstarea societății. Vorbeam cu o prietenă ce este pe cale să devină milionară (joacă eficient pe bursă) și care spunea că tot ce își dorește odată ce își atinge obiectivul financiar este să se implice în proiecte de întrajutorare a semenilor. Dacă este să comparăm ce face un Jeff Bezos cu ce face Adelina Toncean de la Asociația Blondie, Adelina Toncean este pe departe eroina mea. Vreau și eu să mă implic în astfel de proiecte, să zicem că niște cărămizi se pun în aceste zile.

Concluzie: da, trebuie să îți faci un plan despre cum vrei să îți petreci următorii zece ani. Nu cred că la 50 de ani voi fi o epavă dar nici nu aștept să văd dacă mă transform într-una. Drept urmare, muncesc. Ceea ce vă doresc și vouă.