Probabil ați observat și voi că toate recipientele din plastic vin cu dopuri ce nu pot fi separate de recipient. Asta fiindcă toate firmele ce produc chestii ce vin în ambalaje de plastic sunt obligate, conform unei directive europene, să ofere capace ce nu pot fi separate de ambalaj. Scopul directivei este unul minunat: peste 100.000 de animale mor din cauza plasticului aruncat de oameni în natură, drept urmare salvăm animalele dacă dopul este atașat. Se pare că majoritatea sticlelor de plastic erau aruncate fără dop.
Voi ați aruncat sticle fără dop?
Jur că niciodată, nici când nu se recicla, nu mă descotoroseam de recipientele de plastic – indiferent care erau ele – fără dop. De ce aș fi aruncat dopul? Deșurubezi dopul, torni sau bei, pui dopul la loc! Mai ales când reciclezi sticla pentru pălincă, cum se procedează în regiunea mea natală.
Am discutat cu prietenii mei – nici ei nu aruncau recipientele de plastic fără dop. În general, nimeni pe care îl cunosc nu aruncă aceste recipiente fără dop. Efectiv nu văd logica în a separa dopul de recipient.
Însă așa cum se întâmplă în cazul companiilor ce lucrează cu instituții ale Uniunii Europene, cineva a găsit bani pentru un studiu iar studiul a arătat fix ce trebuia să fie arătat: că capacele de plastic sunt aruncate separat. Ok, cine sunt eu să contest astfel de cercetări făcute de oameni onești, incoruptibili? Să presupunem că așa este. Însă problema mea este cu soluția…
Sticla cu dop nedetașabil este o mizerie.
Dacă vrei să torni dintr-un PET de 2l într-un pahar, capacul îți va veni fix în jet, dacă nu îl ții. Mai ales la lapte, care nici nu pătează. Dacă vrei să bei dintr-o sticlă de plastic, capacul te va jena. Dacă îl tai, te va tăia. O mizerie absolută.
Ce dracu de scop are capacul nedetașabil, în afară de a te enerva cumplit? Niciunul și sunt jdemii de articole pe această temă.
Existau soluții alternative?
Hai să vă explic ceva din anii ’90, când în România post-comunistă au reintrat băuturile capitaliste Coca-Cola și Pepsi-Cola, urmate de restul de chimicale gen Fanta, Sprite, Mirinda, 7-up (zis Zup) și așa mai departe. Toate au venit la sticle de… sticlă. Sticle reciclabile și reutilizabile. Sticle de 1l sau 1.5l. De ce au ales producătorii soluția cu PET-uri? Fiindcă este mult mai ieftină! Poluează incomparabil mai mult? Bineînțeles!
De ce nu s-a interzis cu totul plasticul? Fiindcă niște fabrici strategice nu mai aveau de muncă și nu se luau niște comisioane de lobby. Drept urmare, consumatorul a fost pedepsit (din nou). Și despre asta vreau să vorbim.
Vina cetățeanului că există.
S-a cultivat în ultimii ani în Europa o cultură a vinei. Europenii sunt vinovați că strămoșii lor au cucerit și masacrat populații întregi în jurul globului. Europenii sunt vinovați că strămoșii lor au capturat populații indigene și i-au vândut ca pe vite. Europenii sunt vinovați că au făcut niște masacre înfiorătoare asupra unor categorii de persoane vulnerabile sau asupra unor etnii întregi.
Cetățenii sunt vinovați că nu tolerează comportamentul agresiv al unor emigranți. Cetățenii sunt vinovați că nu se îmbracă așa cum niște minorități ar dori să se îmbrace (succes să te îmbraci ca fată în fustă scurtă sau pantaloni scurți în Paris, de exemplu și să te întâlnești cu o gașcă de algerieni). Cetățenii sunt vinovați că merg cu mașinile și că poluează. Cetățenii sunt vinovați că fac duș sau baie și consumă prea multă apă. Cetățenii sunt vinovați că iarna dau drumul la căldură și consumă resursele planetei. Cetățenii sunt vinovați că mănâncă burgeri, fiindcă crește numărul de vaci necesare pentru sacrificiu, vaci care flatulează și cresc efectul de seră (era o doamnă politician român care a și zis asta, ghici partidul).
Orice ar fi, cetățenii sunt vinovați și sunt pedepsiți pentru asta – de obicei prin taxare excesivă, alteori prin amenzi aberante.
Companiile sunt protejate prin lobby.
Revenim puțin la soluția cea mai simplă – renunțarea la plastic. Animalele ar fi salvate, oamenii ar continua să cumpere produse, sticla ar fi reciclată. Sau cutiile de carton sau metal sau whatever. Nu plastic.
Da, dar asta ar presupune costuri prea mari pentru companii. Este mai simplu să legi dopul de sticla de plastic. Foarte posibil că tot pe o plajă va ajunge sticla de plastic dar hey, are dopul legat de ea!
57 de companii la nivel global sunt responsabile de producerea a 80% din gazele cu efect de seră. Cincizeci și șapte. Atât! Cam cât controlează o autoritate a statului într-un oraș de provincie din România, într-o zi de lene. Oprim activitatea acestor coloși și puf, ai rezolvat problema gazelor cu efect de seră!
Dar nu, aceste companii au lobby-iști. Aceste companii organizează tururi pentru politicieni, au contracte cu firme de consultanță potrivită etc. Cum să pedepsim aceste motoare ale economiei mondiale, puneți dracu capace nedetașabile!
Lumea s-a săturat să fie „vinovată”.
Niciunul dintre noi nu este vinovat pentru tâmpeniile făcute de strămoșii noștri. Niciunul dintre noi nu este responsabil de acțiunile antemergătorilor noștri. Cu toate acestea, suntem arătați cu degetul, inclusiv pentru acțiunile noastre de zi cu zi! Îmi povestea un prieten că în Bruxelles urla o cucoană la el că dacă este oprit, să oprească motorul. Afară erau 35 de grade, ăsta stătea pe aer condiționat și cucoana urla. Ce să facă și el, a dat muzica mai tare…
Sistemul nu funcționează – dacă ești tânăr, dintr-o dată ești „vinovat” fără să fi făcut nimic. Ești vinovat fiindcă strămoșii tăi au cucerit, au folosit resursele pământului, nu mai ai voie să faci duș, nu mânca burger că omori planeta, folosește transportul în comun, cumpără mașini electrice la supra-preț etc.
Oricum dacă ești tânăr nu îți permiți să îți cumperi o casă, să îți întemeiezi o familie, depinzi de bănci și de ratele ce variază în funcție de prostiile făcute de politicieni. Noi, în România, știm asta, acum ratele bancare au început să arate prost și în Europa.
Unde te îndrepți cu votul? Către ăia care vor să revoluționeze sistemul, care zic că nu ești vinovat, care zic că trebuie să îți recapeți demnitatea, care zic că este momentul să scapi de emigranții care îți iau job-urile. Și nu este nevoie să accepți toate mesajele lor – este destul unul. Gen „nu ești vinovat de nimic, de ce plătești pentru imbecilitățile făcute de politicieni?”. Sau orice alt mesaj anti-sistem.
Istoria se repetă – teoria pendulului.
Când debalansezi un pendul, el se va întoarce cu aceeași forță înapoi și va depăși punctul de echilibru. Întreg sistemul se dezechilibrează. Toată porcăria asta woke, cu cancel culture și alte tâmpenii făcute din pix de politicieni au debalansat sistemul, iar lumea începe să îmbrățișeze mesajele extremei drepte și ale extremei stângi. Știm bine cum s-a terminat acum 80-90 de ani distracția asta. Și totuși, dezechilibrul continuă și nu se iau acțiuni concrete de re-echilibrare.
Re-echilibrarea poate fi soft sau hard.
De obicei, istoric, schimbările majore s-au produs în urma unor conflicte majore. Spre diferență de conflictele anterioare, acum avem arme de distrugere în masă care pot termina existența rasei umane pe această planetă. Drept urmare, este nevoie de lideri care să asigure o „tranziție” soft către un nou status de echilibru.
În primul rând, trebuie încheiate mesajele de vină ale cetățenilor. Nu cetățenii poluează, companiile o fac. Poluarea făcută efectiv de către cetățeni pălește în fața mizeriilor făcute de către marile corporații. În al doilea rând, interzicerea lobby-ului – este corupție legalizată. În al treilea rând, rezolvarea problemelor sociale ale tineretului și re-echilibrarea clasei de mijloc. În acest moment, diviziunile sociale reîncep să devină foarte periculoase.
Da, știu, sunt superficial, însă extrema-dreaptă este pe creștere rapidă și nici extrema stângă nu o duce rău. Și cei care plătesc aceste aventuri suntem noi, cetățenii.
