Mergând des prin aeroportul din Amsterdam, fie în tranzit, fie în vizită în Amsterdam, am ajuns să cunosc „vocea” care la sfârșitul benzii rulante dintre porți îți cântă „mind your step”. Este o voce plăcută, liniștită, ușor imperativă – este clar că dacă nu o asculți te împiedici și pici. Stând în zona porților și așteptând îmbarcarea, creierul ți se impregnează de „mind your step”, fix ca lui Dexter cu „omlette du fromage”.
M-am gândit mult în aceste două zile la „mind your step” – vocea care ne tot spune să avem grijă că urmează un hop – după ce am aflat de plecarea timpurie a lui Laszlo Pacso, părintele Business Days. Nu am să îi fac acum un laudatio, oameni mult mai calificați decât mine au vorbit foarte frumos de el și de realizările lui (mulți antreprenori au „crescut” la conferințele Business Days, foarte, foarte mulți), dar am să vorbesc despre The Step – acel moment când corpul îți spune că este momentul să ai grijă și de sănătatea ta.
Nu știm să balansăm corect prioritățile din viața noastră.
Am trecut de 40 de ani realizând că în viață trebuie să încerci să găsești un echilibru, între familie (și cei dragi), job (carieră, antreprenoriat) și spiritualitate (inclusiv sănătate – mentală și psihică). Când unul dintre cei trei stâlpi se clatină, te poți baza pe ceilalți doi să te susțină cât lucrezi la cel care se clatină. Când doi se clatină, ai o problemă. Știm că Laszlo ar fi dorit să aibă o sănătate mai bună – a spus-o chiar el cu trei zile înainte de a pleca dintre noi. Mai știm că business-ul lui Laszlo, de evenimente, a fost grav afectat de pandemie, ca business-urile tuturor celor care se ocupau de evenimente. Iar începerea războiului din nou pune presiune pe toți. Nu zic de ajutorul venit de la stat că doar ne enervăm.
La un moment dat trebuie să pleci.
Teoria o știm – tragi tare să faci bani, să oferi tot ce poți celor dragi, petreci timp cu cei dragi, ai grijă de sănătatea ta fizică și mentală, citești cât mai mult ca să te dezvolți etc. Credeți-mă, toți știți teoria. Cu toții facem ceva să și aplicăm teoria, din păcate nu facem destul. Apar tot timpul factori disturbatori – criză, război, boli, oportunități de neratat, evenimente fericite sau triste; chestii care ne scot de pe drumul ales și care ne pun pe alte căi. O să vă zică cocii că focus, că au citit și ei pă net că pot vinde focus la kilogram, dar dacă nu ai petrecut niște ani alături de un șaman care să te învețe cum să practici golirea minții de gânduri pentru a medita corect, faci focushaorma cu de toate.
Continuăm să pășim.
Începe o nouă săptămână, deschidem laptop-urile, email-urile, calendarele, le umplem rapid, intrăm în întâlniri, zoom-uri, teams-uri, slack-uri, mai scriem niște cod, mai citim niște documentație. Cu puțin noroc mergem și la sală, apoi ne luăm copiii de la școală sau grădiniță și îi mai și hrănim. S-a făcut seară, ne culcăm, începe o nouă zi. Când iar ne urcăm pe bandă și auzim vocea cum ne spune obsesiv „mind your step”.
Doar că unul dintre acești pași va fi ultimul.
Nu o să spun „aveți grijă de voi”, „găsiți-vă echilibrul”, „meditați” etc și alte panseuri pilite de către meșteșugarii de truisme care vă poluează Facebook-ul, LinkedIn-ul și Instagramul. Teoria o știți. Opriți-vă doar puțin și gândiți-vă la acest ultim pas. Priviți-l, conștientizați-l. Și întrebați-vă cam unde veți fi pe drumul vostru atunci când va fi să îl pășiți.
