Despre ei…

Ei au plecat. Acum 9 ani, ei au plecat din această lume, în chinuri groaznice. Supraviețuitorii acelei nopți blestemate vor purta semnătura nepăsării și ignoranței noastre câte zile vor mai avea. Noi vom purta stigmatul rușinii pentru tot restul vieților noastre.

Și ce am fi putut face?

Sunt primul care mă împotrivesc învinuirii tuturor, fiindcă dacă toți sunt de vină, nimeni nu este de vină. Însă în acest caz, avem cu toții o vină:

• Câți dintre noi am evitat să intrăm în politică, spunând că ne este scârbă? Uite, sunt unii cărora nu le este scârbă.
• Câți dintre noi am ieșit în stradă să luptăm pentru drepturi? Luptă, nu bătut cu PET-ul în caldarâm. Sunt unii care au înțeles că la noi nici mămăliga nu explodează.
• Câți am tolerat micile agresiuni ale „sistemului” tumorat de securiști, sinecuri, pile? Câți îi înjurăm fără a face nimic? Din nou, leprele au obrazul gros.

Puteam face multe dar am ales să întoarcem privirea.

Ce putem face?

Împreună putem face multe. Teoria o știm dar așteptăm ca alții să facă ceva, să nu fim luați de proști. Ce să căutăm la Victoriei, unde au ieșit sute de mii de oameni în stradă ca sistemul să aterizeze tot acolo și ca să treacă toate legile împotriva cărora oamenii au protestat?

Capul plecat sabia nu-l taie. Așa că ne luăm șuturile și mergem înainte. Unii ridică capul iar sistemul le dă în cap până îi bagă înapoi la cutie. Așa că îi plângem pe ei, cei care acum 9 ani au plecat. Măcar asta nu ne-au interzis-o… încă. Știu că îi arătăm cu degetul și uneori seara, în oglindă, întorc și ei privirea că poate nu le place ce văd.

E liniște, tovarăși.

Au vrut liniște, au obținut-o. Au ucis speranța. Românilor le este „bine” – cu cea mai mare inflație din Europa și pe ultimele locuri la orice top important, românii au ce pune în farfurie și se pot plimba, se duc în concedii. Ei nu se mai duc în concedii, își dorm somnul de veci. Noi ne dormim somnul națiunii.

Îmi amintesc de Călin Nemeș, de obicei pun acest citat la comemorarea victimelor Revoluției – apropo, se fac 35 de ani în acest an, nu uitați să vă rezervați vacanța la Ski în Austria – și de citatul lui din România Liberă:

Circulați. Totuși, gândiți-vă că într-o bună zi se va încheia și viața voastră supusă stomacului. Iertați-mi că vă reamintesc, dar vă dau cuvântul meu de om că într-o zi, în care soarele va răsări la fel ca astăzi, veți muri. Și dumneavoastră, și eu. Mai devreme sau mai târziu. Și ceva îmi spune că imediat după acest ultim eveniment al vieții noastre, care este moartea, îi vom reîntâlni pe ei, pe magnificii copii și adolescenți ai lui decembrie 1989. Și, poate, ne vor întreba ce am făcut după moartea lor? Știu că eu am ce să le răspund. Dar dumneata, trecătorule?

Ne vom trezi.

Odată, poate, ne vom trezi. Ceva va declanșa ceva. Poate va fi prea târziu, dar va fi ceva. Poate vom prinde această clipă cât trăim, poate nu. Poate vor fi alții eroii și își vor aminti de noi ca cei care am ales să dormim.

Somn ușor…