Tu cu cine faci carantina

A venit pandemia asta nenorocită de COVID-19 și ne-a cam dat reset la planuri într-un mod grobian. La planuri, la modus operandi, la modus vivendi, la tot. Și așa, aproape dintr-o dată, gen vineri știu firme ce discutau să implementeze work-from-home și care duminică deja luau laptop-uri pentru ca de luni lumea să poată să înceapă să lucreze de acasă.

Dar acum nu voi vorbi despre work-from-home ci despre life-at-home. Vedeți voi, ne-am cam obișnuit cu un mod de viață pe care ai noștri – părinți, bunici – nu prea l-au cunoscut. Ne trăiam viața între un #mydubai, un #feelingblessed, două delegații, un team-building, șapte pseudo-relații, trei amanți/amante și între aceste activități importante mai apucam să vedem și noi pereții casei și să zicem că ar mai trebui să mai dăm pe ici pe colo cu niște vopsea, să mai curățăm aragazul, să mai stăm și pe acasă.

Și dintr-o dată #lifeoftravels a devenit #lifeathome. Cu ordonanță militară, cu poliție, jandarmerie și armată pe străzi care să îți confirme că zilele de #friyay sunt #goodoledays și că night out înseamnă acum zece prieteni pe Zoom cu care faci live drinking. Și dintr-o dată pereții primitori ai casei tale au devenit domiciliul tău obligatoriu. Și te întrebi ce urmează? Și înnebunești fiindcă nimeni nu are răspunsul și încă nimeni nu știe ce urmează. Auzi de un nou val de îmbolnăviri în toamnă, de o contracție economică de dimensiuni nebănuite, de șomaj, de blocaje, de lipsuri.

Și acum vine momentul să te întrebi – eu cu cine fac carantină?

Pentru mulți răspunsul este evident: cu familia. De fiecare dată când ești la ananghie, când ai nevoie de suport moral, de dragoste, de căldură, de optimism, familia este locul în care te refugiezi. Însă pentru mulți familia lipsește, și întrebarea începe să doară precum sarea pe rană – eu cu cine fac carantină?

Până astăzi am trăit cu toții în iureș – job-uri schimbate la doi ani, relații schimbate la doi ani, haine schimbate la șase luni, prieteni schimbați, colegi noi, părinți vizitați de Paște și de Crăciun. Dintr-o dată jobul este o minune dacă îl mai ai, relația aia pe care voiai să o închei devine partenerul de închisoare, hainele de birou devin hainele de casă, prietenii îi mai vezi doar pe Zoom sau pe Skype, iar pe părinți nu știi dacă îi mai vezi. Vreodată. Iar dacă partenerul de relație îți spune că el sau ea se izolează la casa lui sau a ei, se prea poate să treci prin experiența asta singur.

Nu este o tragedie – ai timp de meditație. Nu mai stai în trafic, nu mai stai în aeroport, nu mai faci drumul până la casa lui/ a ei, nu mai cureți după el/ea, ai mai mult timp. Și este momentul cel mai bun să faci un life review – ești fericit cu modul în care ai ajuns? Ești fericit cu cine faci carantină? Chiar dacă acel cineva ești chiar tu. Ești fericit să te trezești cu tine, să mănânci cu tine, să lucrezi cu tine, să bei cu tine? Să te iubești pe tine?

Shit is real and shit is here to stay. Poate nu toate relațiile din trecut au fost de rahat. Poate ai fost prea exigent/exigentă. Poate era drăguț să ai ce mângâia când te trezești, poate tocmai ai visat mângâierea aceea pe fața ta care îți dădea fiori și vrei să o simți din nou… dar te trezești lângă perna a cărei față trebuie schimbată fiindcă ai salivat pe ea.

Și poate acum este momentul să faci nu doar acel review ci și un plan de îmbunătățire. Poate el/ ea este la un Skype/Zoom/Whatsapp distanță. Poate și el/ea a visat la aceeași mângâiere, la aceeași privire plină de dragoste din #goodoledays când erați prea ocupați să vă bucurați de clipe deoarece aveați „treabă” de făcut. Și iată cum ale naibii clipele revin, dar revin în vise și în gânduri. Și ai da orice să simți din nou pe tine căldura acelor buze, privirea care îți săpa adânc în inimă aruncând cârlige ce nu mai pot fi desprinse nici cu flexul, vocea care îți îmbrăca fericirea cu o mantie de catifea.

Și poate că acum este momentul să te întrebi – timpul a fost pierdut sau îl/o pot chema în carantina mea?