Cum fabrici un specialist

Am fost recent „acuzat” de un troll bătrân și trist, într-un comentariu pe un blog, că sunt „uns cu toate alifiile de corporație”, „speaker motivațional”, „vă recomandă ce îi place lui” iar alt obosit a zis „Acum e pe cale să fie specialist în AI”.

Sincer, singura expresie ce m-a întristat este asta cu „specialist”, fiindcă lumea crede că dacă ai citit două articole, eventual o carte gata, poți spune că ești specialist. Au apărut peste noapte experți în GDPR, de exemplu, ce s-au cernut prin sita timpului destul de eficient. Mulți am fost, puțini am rămas. E plin de specialiști în social media, de-aia vezi reach de 20 de milioane de rumunski. În Excel, că nu există 20 de milioane de români dar tu i-ai atins pe toți. Este plin de specialiști în digital marketing, de-aia vezi rate de conversii minimale și fețe blanc la întrebări precum „cât revenue îți vine prin Google Ads?”.

Specializarea costă.

Românii s-au învățat că „educația este gratuită”. Doar cei care au copii știu cât de „gratuită” este educația. Însă dacă vrei excelență, pregătește-te să îți deschizi buzunarele – fie ca părinte, fie ca adult ce dorește să evolueze. E plin dă coci ce au „absolvit” academii bizare, pă coceală, ce au și primit diplome ce nu valorează costul hârtiei pe care sunt tipărite. Dar ei se aruncă cu brațele înainte să „modeleze” creierele clienților, deseori făcându-i să ajungă direct la psihiatru, pe pastilare maximă.

Un coach bun niciodată nu se va opri din învățat, din studii, din specializări. Eu am lucrat cu coach-i de la Gustav Käser Training, oameni cu o experiență uriașă de viață. Încă reiau conceptele învățate acum 20 de ani și le privesc din alte unghiuri, pe baza experiențelor primite. Acei coach-i nu s-au format peste noapte ci în zeci de ani. Ai noștri sunt pregătiți să „livreze” după olecuță de „experiența veții” și un curs de șase luni dă 500 dă oiro sau mai eftin.

Cât costă să devii specialist în protecția datelor personale? Credeți-mă, mult. Și mai am de învățat fiindcă în acest domeniu zilnic (da, zilnic) apar spețe noi, decizii noi, legi noi și interpretări noi. În primul rând, am făcut cursuri – private și academice. Cele academice, de mii de EUR, mi le-am plătit la Maastricht University, Faculty of Law – una dintre universitățile de top din Europa și din lume. Sunt deja la a treia re-certificare și da, merită fiecare bănuț. În al doilea rând, particip la evenimente în România și în străinătate. Costă timp, costă mulți bani să te promovezi pentru a ajunge acolo.

Specializarea necesită timp.

Cât durează să devii specialist în protecția datelor personale? Eu și echipa lucrăm de șapte ani în acest domeniu, dar sunt unii care și-au petrecut toată viața în acest domeniu, precum Prof Dr Christopher Kuner, ce mi-a fost profesor la Maastricht. Ai nevoie de timp fiindcă experiența se câștigă în timp; noi lucrăm cu peste 200 de clienți din lumea întreagă și tot timpul descoperim spețe noi care am fi zis că sunt imposibile. Chestii pe care dacă le spunem vin clienții și zic „așa ceva NU ARE cum să se întâmple”. Până când se întâmplă. Chiar ieri un client a trecut printr-o chestie „imposibil Tudor, ești tu prea paranoic și vrei să ne sperii”. Și nu vorbim de amenzi ci vorbim de parteneri și clienți pierduți.

Citesc în fiecare zi articole și cărți. În fiecare zi învăț ceva nou. Uite, a publicat Autoritatea de Protecție a Datelor din landul Bavaria un ghid pentru operatorii asociați de date personale ce conține niște noi abordări. Traducere, adaptare, învățare. A apărut în Aprilie ghidul cazurilor aflate la Curtea Europeană a Drepturilor Omului pe articolul 8 CEDO. De parcurs, de învățat, adnotat similitudini cu situații întâlnite în România. Și așa mai departe.

Vine valul de specialiști în AI.

E plin LinkedIn-ul de cursuri de AI care nu valorează cât costul curentului produs să transfere informația din serverele LinkedIn pe ecranul victimelor ce consumă aceste mizerii. Cursuri în care se minte cu nonșalanță despre impactul AI, despre când este necesar un AI etc. Ai zice că AI-ul este noul Blockchain, fostul Cloud, fosta virtualizare și tot așa. AI-ul însă este „altceva”.

Prima lucrare despre modele matematice în rețele neuronale am scris-o în anul II de facultate, la Calculatoare, la Universitatea Politehnica București, la sesiunea de comunicări științifice și am luat și premiu cu ea. În anul de grație 2000 (că era deja Semestrul II), la prof dr Octavian Stănășilă – probabil cel mai bun profesor universitar de matematică pe care România l-a avut. Am scris o altă lucrare despre AI versus valori umane, în care vorbeam despre ChatGPT-2 – ce nu era public încă. Din 2017 tot vorbesc despre riscurile asupra oamenilor legate de prelucrările de date personale în algoritmi AI, dând exemple prezente și în cartea „Weapons of Math Destruction: How Big Data Increases Inequality and Threatens Democracy”. Și da, vorbesc la conferințe internaționale.

Fac training-uri – ultimele training-uri face to face au fost la Bruxelles și la Maastricht, parte a procesului de recertificare pentru competența de ECPC DPO. Training-uri livrate de prof. dr. Giovanni Comandé de la Sant’Anna School of Advanced Studies din Pisa (o altă școală de top), de prof. dr. Paolo Balboni de la Maastricht University, de dr. Thomas Fabry (un curs excelent legat de privacy-enhancing technologies, cu focus pe Differential Privacy și Federated Learning) și tot așa. Nu mai vorbesc de cursurile legate de AI Act.

Am scris și articole – este destul să le amintesc pe cele de pe blogul ING: aici, aici, aici.

Sunt implicat în proiecte de AI, dezvoltate sau aflate în dezvoltare. Mă ocup de partea de etică, de conformitate, de monitorizare. Colaborez cu specialiști de top ce activează sau au activat la Google, la Amazon, la Cruze, la Snowflake etc.

De ce am făcut aceste precizări? Fiindcă dacă vreți să lucrați cu un specialist în AI (deși sunt multe nișe și aici) sau în AI Governance (ce facem noi acum), întrebați-i de cursuri, certificări, articole, experiență și proiecte.

Specialiștii buni costă.

Discutam chiar la conferința de la Satu Mare cu o doamnă foarte supărată că a pierdut mulți bani din cauza consultanților în fonduri europene. Și ok, empatizam cu ea, dar nu făcuse minimum de due diligence când își alesese consultanții. Oameni buni costă și sunt greu de găsit fiindcă deja sunt implicați în proiecte.

Noi, la Tudor Galoș Consulting, ne putem lăuda că avem mult de lucru. Multe proiecte, multe spețe, chestii foarte faine care ne entuziasmează. Nu putem vorbi de multe dintre ele fiindcă nu dorim să punem ținte pe clienții noștri. Dar în privat vorbim până rămânem fără voce, fiindcă avem tot timpul exemple de best practices și worst practices. Și ne mândrim cu ce am reușit să facem.

În loc de încheiere.

Este foarte greu să „crești” un specialist. Ai nevoie de bani, ai nevoie de timp. Specialistul are și viață privată, deci presiunea de timp chiar o depășește pe cea de bani. Specialiștii adevărați fac sacrificii uriașe pentru a deveni buni și performanți. Fiindcă odată ce devin, pe ei îi vrei alături de tine, nu pe diletanți ce apar ca ciupercile după ploaie și care dispar ca săgețile în vânt (te pup, Eugen, înțelegi tu).